Ah, din cămașa ta,
Foșnind ca frunzele
Trupul tău gol ieșea
Ca din nouri soarele.
Ieși, soare, ieși
Că ți-oi da cireși!..
Erai umedă ca un culbec,
Frumoasă și umbra-ți era,
Încât vroiam să mă plec
Să-i spun la ureche ceva.
Melc-melc,
Codobelc!…
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică, plină de inocență și senzualitate, în care natura și dragostea se împletesc. Este o invitație la joacă și la bucuria de a trăi, surprinsă într-un moment intim și poetic.