Cireșule, frunză rară
Frunză din poiană
Bine mi-ai prins astă vară, frunză din poiană
Că de la umbrița ta am început dragostea
bis.
Cine ți-a rupt crengile, frunză, murele, mai
Și ți-a luat cireșele, frunză, murele
Neicuța al tău supărat
Că prea mult te-așteptat
Mi-a rupt toate crengile și mi-a luat cireșele
bis.
Cireșule, frunză rară
Frunză, din poiană
Să crești mare, până la vară
Frunză, din poiană
Să crești mare și frumos
Să fii mândru și umbros
Să rodești la primăvară
Că eu vin cu neica iară.
Frumoase-s livezile
Frunză, murele, mai
Când se coc cireșele
Frunză, murele
Frumos e și neicuța
Că e dulce gurița
Gurița lui cireașă coaptă
Nu l-aș da pe lumea toată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea și admirația față de natură, folosind imaginea cireșului ca simbol al frumuseții și al iubirii. Naratorul își exprimă afecțiunea pentru persoana iubită, comparând-o cu dulceața cireșelor coapte.