E de neimaginat
cum programarea-i falsă;
nu merge tot rotund cum pasă
de jucător abil şi bine antrenat.
Traseul este scurt
şi-i totuşi, mult, mult, chin
din nu ştiu ce putere ce-a creat destin;
căci nu-i alunecare, totu-i întrerupt.
Nu-i recompensă
Chiar de efortul pui şi dăruinţă,
norocul nu-ţi surâde, nici credinţă;
obstacole sunt, lumea e adversă.
E multă nedreptate
la măsura de răspuns ce-o dai
chiar de-ai dona din totul ce nu ai;
nu poţi să te ajungi la mult, la cantitate.
Balanţă nu-i,
Nu ştiu de este vreun criteriu
când alţii pot să vândă apa.. deuteriu
iar tu nici pâine n-ai pe masă ca să pui.
Nu-i totul roată,
Unii au sortit bilet de-nalt
pe banii tăi! Nu se zdrobesc în salt
când ţie abisul veşnic ţi se-arată.
Nu ştiu morală
căci de binele mereu promulg
şi cred inexorabil că-s copil de demiurg;
n-am nici-o linişte, nici fericire, viaţa-i goală.
Rămâne resemnarea,
adică nu mai cer să pot, să am.
Ursita-mi de eşec o propovăduiam
eu predispusul la nimic.. Sunt vis şi încercarea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de suferință și nedreptate în fața vieții. Vorbitorul se simte neputincios și resemnat, incapabil să depășească obstacolele și să găsească fericirea. El acceptă un destin marcat de eșec.