Versuri corectate și adnotate
Închide, Herma, -n panglici și-n cearăsperanța ce zadarnicse arată, abia deschisă, dimineața.Pe zid, unde se citea: MOARTELUI MUSTĂCIOARĂ GĂURITĂ se dă o mânăde cenușă. Un vagabond de susaruncă fluturași deasupra curțiiînorate. Se-ndepărtează bâzâitul.
De dimineața toamnei timpurii,respins, zăcea de-acum pustiu, de dupăarși tei, ce casă-n câmp n-o mai astupă.Un loc mai mult, pe care doar copii– de unde, știe Domnul – de cu zorise și strigau, vrând zdrențe să dezgroape.Dar toți se potoleau, de câte oridin lemnării fierbinți și arse-aproape.el, fiul casei, cu-o prăjină lungăscotea strâmbate albii și … Citește mai mult
Nu știu a cui sunt, toți s-au preschimbatîn mine. Nu știu cine sunt, sunt însă.Ușoară sunt și grea ca un blestem,sunt piatră și sunt viață neajunsă.Nu vă jucați cu mine, ucigași,v-alunec printre degete, sunt vie,zvârliți-mă-n ocean; e-n van:în cupa voastră sunt, și sunt leșie.Fugiți! Căci sunt cenușă, pot intraca umbra lunecândă pe sub ușăși să … Citește mai mult
Dacă într-o zi mă vei vedea căzând, niciodată să nu crezi că am căzut la picioarele tale.Dacă într-o zi mă vei vedea plângând, să nu crezi că mă voi ruga.Chiar dacă am amintirea, ea înconjoară uitarea.Și chiar dacă nu mai ești cu mine, îmi va fi dor de tine!Dacă ți se zice că mă simt … Citește mai mult
(Speranțele aleargă cu pumnii strânși la tâmple.Speranțele se-ntreabă din ochi: Ce-o să se-ntâmple?Speranțele ducându-și la buze-un deget palse-ndepărtează..– Taci!..).Ca un pumnal ce sfâșie o piele,un avion alunecă pe cer.Opt și un sfert!Mai mult nici o secundă.Un trăsnet!Deodată, toate ceasurile-au stat,cu limbile-nghețate ca-ntr-o gurăîncremenită.Timpu-a murit.Cine dărâmăcerulși oceanulși-orașul?.O gheară-a scăpăratși-a sfâșiat din creștetpân’ la talpa lui albastrămuiată-n … Citește mai mult
Buchetul.Dorită odată era a lui soartă,Pe când altă mână de el îngrijea;Dar astăzi se stinge, zâmbirea-i e moartăȘi pierde colora ce ochii-ncânta.Sfârșitu-i cel jalnic îl văz cu-ntristare,Căci eu pe viața-i puneam un preț mare.O singură frunză acum mai plutește;Ea plânge atâția tovarași de flori:Străină, uitată, de ce mai trăiește,De ce, dragă frunză, tu nu poți … Citește mai mult
Cu cheia, care-mi tremură în mână,pe când eraiputeam să deschid orice ușă.Acum ușa ta îmi spune: stai!și celelalte sunt de cenușă.
Dintr-un străvechi gest arsde patru mii de ani.Foșnet al cenușei memorie stinsă a foculuipeste tatuajele de calcarcămăși de apă limpezi între nisipuriviermi vegetali ocolind pietricelelevuiet al găleților căzute în fântâni.Dar toate acestea se petreceau sub o pătlaginăși într-o bună zi el a ieșit să vadă.Deasupra noi ședeam lângă araciși cârlionții ni se întindeau spre ei.Groapa … Citește mai mult
Să nu te bucuri, nu, prea multde viață, de acest tumultcare te face să-ți închipuică nu-i tot una cu nisipu-isă nu-ți închipui… Căci așa e:ea face dintr-o vâlvătaiecenușă; din cenușă – vântși din ce-i vânt face-o odaiefără pereți, fără cuvânt.
Suflete murdare îmbrăcate în cenușăAud aceleași strigăte camuflate după ușăÎntr-un decor pictat doar cu umbre închiseNu îți permite nimeni să îți sădești și vise.Confuz încerci să-ți alini suferințaCrezând că asta-i calea deși nu-ți e credințaTotuși încerci că poate reușeștiȘtiind că cel mai bun învinge dar asta-i în povești.Te lupți între lumini și umbrăAcelași urlet se … Citește mai mult