Jorge Luis Borges – Cărțile Mele

Cărțile mele (care nu știu că exist)Fac parte din mine la fel ca acest chipCu tâmple și ochi cenușiiPe care în zadar îl caut în oglinziȘi-l pipăi cu mâna făcută căuș.Nu fără-ndreptățită amărăciuneMă gândesc că toate cuvintele esențialeCare mă exprimă se află în aceste zileCare nu știu cine sunt eu, nu în cele pe care … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Iunie 1968

În amurgul de aurori într-o atmosferă senină al cărei simbolar putea fi amurgul de aur,bărbatul așază cărțilepe rafturile ce așteaptăși simte pergamentul, pielea, pânzași plăcerea pe care o producecunoașterea unui obiceiși stabilirea unei ordini.Stevenson și celălalt scoțian, Andrew Lang,vor relua aici, ca prin farmec,discuția liniștită pe care au întrerupt-omările și moartea,iar pe Reyers nu-l va … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Cititori

Despre hidalgul smead și stăpânitDe eroism și gust de aventurăSe crede că – virtualitate pură –Biblioteca nu și-a părăsit.Isprăvile fidelei povestiri,Burlesc ori tragicomic încheiate,De el, nu de Cervantes, sunt visateȘi-nțesate-s de-nchipuiri.La fel mi-e soarta. Știu că esențialȘi fără moarte s-a pierdut cevaÎn chiar biblioteca ce-ngropaPovestea cu hidalgul exemplar.Copilul filă-ntoarce grav cu-eresuri,Visând nedeslușite-nțelesuri.

Marcela Benea – Ochelarii

DianeiAcești ochelariîmi cunosc toate cărțileși calculatorul.Sunt prietenii lor.De câte ori deschid o carteea începe prin a le mărturisitot ce are pe inimăși ce are în sufletnu omite nici un amănunt.Grație lor sunt la curentcu viața Sfântului Ioan Gură de Aur și a altor Sfințicum a dus-oși cum o duce lumea în genere.Nu are importanță dacă … Citește mai mult

Radu Gyr – Ex Libris

Lăzi grele. Doldora de tomuri.Pe rafturi cărți cu zeci de semne.Și-n noi, urcând ca niște domuri –Înțelepciunile solemne.Cum gâlgâim de-nvățătură!Dar cum, dincoace de cartoane,un gând străvechi se surpă-n zgurăcu mari neliniști subterane. mai triști ieșim din orice carte,mai frânți venim dintre coperte,încrezători numai în moarteși-n ne-mplinirile inerte.Ce țărm ne cheamă? Ce ostrove la care nu … Citește mai mult

Radu Gyr – Livresca

O, anii limpezi, când jucam arșice,printre gramatici rupte și-aritmetici,sau anii, plini de flăcări, când patetici,iubeam doar Laure și Beatrice.Apoi, istorii, logici și esteticipurces-au rafturi negre să ridicepe zarzări albi, pe albastre cicatrice,pe-un colț de rai rămas năluci și petici.Am smuls înțelepciuni de sub peceteși-am vrut să spargem sipetul luminii.Pe tomuri noi ne-am aplecat cu sete,dar … Citește mai mult

Radu Gyr – Biblioteca

Când jerbele solemnului crepusculîn crini cerniți cuprind biblioteca,mă rup de lângă Platon și Senecași lacrima din ultimul opuscul.Prin spații siderale-mi tai poteca,sau fac pe glob câte-un popas minuscul,când cu fenicianul și etruscul,când în Bagdad, la Delhi ori la Mecca.Curând renunț și la acest orgoliu,la bietul meu voiaj atât de tandru,și, rezemat, recad într-un fotoliu,sub frunze … Citește mai mult

Radu Gyr – File Vechi

Din ce în ce mai robi acestei hume,ne rușinăm c-am pus de mult un semnpe file vechi și socotim nedemnc-am lăcrimat cu fruntea pe volume.Poeții tac pe raftul lor de lemn,în opere complete sau postume,și ne surâd, de dincolo de lume,puțin ironic și puțin solemn.Ei știu că domnii putrezi din fotolii,atât de sterpi acum și … Citește mai mult

Radu Gyr – Rondelul Unei Biblioteci

Omar, Atilla, HanibalAtât de buni surâd în carte,lângă Danton și Bonaparte,proptiți de-un prinț medieval.Ce galeș se privesc din moarteSpinoza, Platon și Pascal!Omar, Atilla, HanibalAtât de buni surâd în carte.Îi șterg de praf pe rând, în parte,și-i pun în raft cu-n gest egal,să se-nțeleagă mai departe.Atât de buni surâd în carte,Omar, Atilla, Hanibal.