Lăzi grele. Doldora de tomuri.
Pe rafturi cărți cu zeci de semne.
Și-n noi, urcând ca niște domuri –
Înțelepciunile solemne.
Cum gâlgâim de-nvățătură!
Dar cum, dincoace de cartoane,
un gând străvechi se surpă-n zgură
cu mari neliniști subterane.
mai triști ieșim din orice carte,
mai frânți venim dintre coperte,
încrezători numai în moarte
și-n ne-mplinirile inerte.
Ce țărm ne cheamă? Ce ostrov
e la care nu putem ajunge?
Ah, pe hârtia grea de slove
cerneala se preface-n sânge.
Și viața-n urmă ne rămâne,
mucegăită în volume.
Sub plânsul pleoapelor bătrâne
strivim zadarnic altă lume.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea resimțită în ciuda acumulării de cunoștințe din cărți. În loc să aducă împlinire, studiul intens lasă un sentiment de tristețe și neîmplinire, viața fiind percepută ca irosită în volume.