Zaharia Stancu - Steaua Polară
Cerul și-a scuturat vișinii-n floare, / Zăpezi, nesfârșite zăpezi. / Galben, abia de mai vezi … →
Cerul și-a scuturat vișinii-n floare, / Zăpezi, nesfârșite zăpezi. / Galben, abia de mai vezi … →
Un chip al Lethei, / și câmpiile / pline de slaba însă-aurita / lumină, / … →
Priveam fără de țintă-n sus – / Într-o sălbatică splendoare / Vedeam Ceahlăul la apus, … →
Sus pe dealuri toamna pune, / Miriști galbene-n lumină, / Arături ca de cărbune / … →
Frunzuliță din Mohor / De-aș fi pasăre să zbor / M-aș duce unde mi-e dor … →
Nechează caii. / În vecinătatea trenurilor, / a clădirilor înalte, a podurilor dantelate – / … →
Stau acum pe-o buturugă / Și mă uit prin văi, / Nu-i mai mult decât … →
Mă plimb călare pe câmp / Îi las calului liber frâul. / Privesc meiul lapițar … →
Plugarii. / La voi aleargă totdeauna / Truditu-mi suflet să se-nchine; / Voi singuri străjuiţi … →
De atâta soare / şi lumină / ochii îmi obosesc. / Îmi afund privirea / … →