Federico Garcia Lorca - Cântecul Călărețului
Córdoba. / Singură și-ndepărtată. / Calul negru, lună plină / și măsline în desagă. / … →
Córdoba. / Singură și-ndepărtată. / Calul negru, lună plină / și măsline în desagă. / … →
Urmăream prin noapte pașii zilei ce-au trecut / Căutam prin frunze drumul de la început … →
Ființa ta mi-aduce din necunoscut glasul tău suav / Ca un vapor care aduce din … →
De ce nu vii cu mine la Galați? / Biet sat olog, împotmolit pe maluri? … →
Ca să-ajung la tine, i-am zis calului: / – Grăbește.. / Pune-ți aripi ca în … →
Mâinile miros a gutui, a ienupăr și-a bine. / Apa împietrise – și i s-a … →
Îmi număr iarăși pașii, pe drumuri neumblate / Într-o vreme răsăritul, prin locuri vechi, uitate … →
Doi zece doi zece.. / Ce face statul? Te pune să-ți serbezi ziua de naștere … →
N-au mai rămas prea multe de-nvins și de știut. / Șoseaua se strâmtează, cărările se-mbină. … →
La fereastra spre livadă / Din copită murgul bate, / Frâu de-argint să-i scot din … →