Versuri corectate și adnotate
Mai pâlpâie cuvinte în umbrele de mâine,tot scrijelind vopseaua pereţilor uitării,urnindu-şi dedemultul din formele păgâne,pe lespedea de piatră ard laurii visării.Pe muntele de sare Sisif se pierde-n rouă,jur-împrejurul nopţii miroase a tristeţe,un ţărm fără de mare mai stăruie să plouă,când despre taina morţii nu-i nimeni să mă-nveţe.
Ce soare atentLumina-i scurtăOare greșim?Mișcăm prea lentCăldura-i blândăOare adormim?Destul de-ajunsDestul și-n urmăSă ne grăbim.Suntem un punctIar lumea-i multăSă ne ferim.Ce drum nebunNe tot strivimVino acumFă-ne să ne-oprim.Și fă-ne iar să vedemFă-ne iar să cădemCăci poate azi lucrurile nu-s ceea ce par.Fă-ne să vedem din nouDa-ne curaj să cădem din nouCăci poate azi lucrurile nu-s ceea … Citește mai mult
Mai cade câte-un înger din înalt,Cu aripi în cenuși de veșnicieArzânde-n focul dintr-o bătăliePierdută în al inimii asalt.În mersul rătăcit, pășind stângaci,Își mai ascunde-o urmă de trufie,Dar piere, neștiind ce va să fie;Căzuții sunt, la început, buimaci.În gândul cui au fost, ce s-a-ntâmplat,Cum de-au pierdut ei, îngerii slăviți,N-au cum să știe. Cerul i-a trădat.Și sunt … Citește mai mult
Mă întreb câte-odată ce am făcut,Oare am meritat să trec prin ce am trecut?Oare am fost un om rău poate,Sau poate am fost un om rău plin de bunătate.Toate-n cap am încercat să le fac,Dar până la urmă s-au dus, au cedat.Sar de la una la alta, dar sunt la fel,Toate fără sens, fără viață, … Citește mai mult
Urăsc mai mult cu fiecare ziPământul care m-ar striviIar sus de tot, de tot, departe ca un visE cerul încă mie-nchisDar vai de gândul cel l-am pusCu cât încerc să mă ridic mai susDe-nălțime nesătulCu atât îmi pare apoi că nu-i destulCă nu-i destulCă nu-i destulȘi mă cheamăȘi mă cheamăȘi mă cheamăȘi mă cheamăȘi mă … Citește mai mult
Ferește-te să cazi din tineE înălțimea de la careCel ce alunecă, iubito,Aproape totdeauna moare.
Doamne, o vale închisă-mi e inima,ascunsă de toți, știută de toți, prăpastie în lumină, rostire mai goală decât umbra unui stol de vrăbii peste zăpezi.În jurul eie atât de mare tristețeaîncât îngeriicare nimeresc din greșealăîn bătaia gânduluisimt abisul și cad înghețați.Doamne, ca un înotător care se scufundămi-e inima,ca fluturele care vâslește orb,mereu cu întoarsă intenție, … Citește mai mult
Câte cuvinte îmi spunDoar ca să mă convingCă tu nu mai ești al meuDoar un fel de prietenNu-mi poți împărtăși durereaCăci tu nu simți la felDar dragostea știi că este atât de imprevizibilăDar dragostea știi e un vis atât de special.Câte minciuni să mai spunDe câte ori îți întâlnesc prieteniMă vorbesc pe la spateDar știi … Citește mai mult
Un elefantSe legănaPe o pânză de păianjenȘi pentru că nu se rupeaAu mai chemat un elefant – 2. Doi elefanțiSe legănau… … Zece elefanți,Se legănau,Pe o pânză de păianjen,Și pentru căPânza s-a ruptToți elefanții au căzut.
Urc spre lumina Ta nesfârșită scară,Către a Ta veșnicie trepte șubrede sui..Din când în când zgârie trupul câte un cui,Mâinile bătucite greu lutul îmi cară.Între pământ şi cer nu mă plâng nimănui.Gerul nu mă opreşte, nici jarul din vară.Nu ştiu de unde vin, din ce tărâm, ce ţară..Cine mi-a dat puterea? ce datorez şi cui?.Cât … Citește mai mult