Versuri corectate și adnotate
Somn și moarte, vulturi întunecați,Toată noaptea plutiți deasupra capului meu:Statuia de aur a OmuluiE acoperită cu talazul înghețatAl Eternității. De acest groaznic recifSe sfarmă bucăți purpuriiȘi voci negre jelescPeste mare.Soră a sălbaticei disperări,Iată, se scufundă o navăPrintre steleIar chipul nopții își pierde glasul.
Maica mea, lumina mea,rana mea de-a pururea,mi-am făcut din dor o steasă mă-mbrăţişez cu ea.Maica mea, lumina mea,din ţărâna mea bolnavăţi-am pus candelă şi slavă,din pământul meu sfielnicţi-am pus smirnă şi jertfelnic,vinovare, vinovare,haina mea e în rugarecă se strânge peste mineprecum stupul pe albineşi-năuntru nu e nime’.Când va fi, cândva, să mor,mă voi face un … Citește mai mult
Vânt aspru, plângător,Prea trist ca să mai cânți,Vânt șui, care sub nori,Prin noapte te frămânți.Furtună, ce-n van plângi,Pădure, tu, scălâmbă,Șes trist și râpi adânci,Bociți, căci lumea-i strâmbă!
La fel de departe de milă, ca bocetul –La fel de rece la vorbă – ca piatra –La fel de-amorțită la Revelație –Parc-aș face Negoț cu Oase –.La fel de departe de Timp – ca Istoria –La fel de aproape de tine – Azi –Cum sunt curcubeul-eșarfă Copiii –Cum e jocul Apusului cu Galben Obraz … Citește mai mult
Nu te duce în pământCă dac-acolo nu vii mai mult.Pământul-i închis cu cheiȘi nu poți ieși când vrei.Nu te duce cu noriiCă-napoi nu-i mai veni.Ci te du cu soareleCă știe drumurile.Soarele seara apune,Dimineața iarăși vine.
Fiul meu, copilul meu,Mlada sufletului meu,Haide, maică, să vorbimLa poartă de țintirim,Căci de-acum nu mai vorbim!Tu ești, ori e vântu-n spini? –Bate vânt de miazănoapte,Dragul mamei, zi-mi în șoapte.Bate vânt de miazăzi,Zi-i, măicuță, pân-e zi.Zi-i ca-n vremuri, zi-i mereu,Fiul meu, copilul meu!Fiul meu, copilul meu,Mlada sufletului meu,Ce drum negru ți-ai ales,Nici pe deal, și nici … Citește mai mult
În Bosnia s-a spart EuropaViețile se ofilesc și îngerii plângRâmele se însoțesc pe cadavreSufletele sunt alungate de lilieciNu mai există speranțăAtâta timp cât oasele urlă în cimitireCât lupii păzesc luminileIar tunurile trag în Dumnezeu
Bocet.Nu mai dași pe la icoane,d-aia te-ai pierdut, Ioane.Singur ți-ai făcut dreptatecu cuțitul pe la spate,de-ai belit la drumul mare,cum trecea, pe fieșcare.Nu-ți șterseseși din făpturăcașul încă de la gurăHămeșit cum fuși de foamete-ai crezut haiduc, Ioane.Curvele de tot ce suntte-au fost legănat în cânt;Tot te-au încălzit cu dorși dulceața vorbelor.Și te-ai potrivit la șoaptă,minte … Citește mai mult
M-aș așeza cu capu-n pumni și-aș plângepentru destinul meu ursuz de cuc,că nu pot la sfârșit nimic să duc,aș plânge lacrimi, ca să curgă sânge.Să mi se scurgă sângele din vineîn bălțile finalului de veac,să pară că vorbesc, dar eu să tac,să tac în gura mare despre tine.Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,să tac și fulgerul … Citește mai mult
Focu-i același pretutindeni.Trosnește inima, ferestre se aprindși floarea urii pășește printre oameni:verzuie noapte, frunze de fum, petale de sânge.Focu-i la fel în orice incendiu.Un arbore se-nalță, păzit de gardieniai ordinii cu susu-n jos, ai lumii date peste cap:copac de aur negru și fructe infernale.Vai, focul banal din centru-agorei!Un ordin trivial, sfârșitul unei nebuniice-anunță-o mai mare … Citește mai mult