M-aș așeza cu capu-n pumni și-aș plânge
pentru destinul meu ursuz de cuc,
că nu pot la sfârșit nimic să duc,
aș plânge lacrimi, ca să curgă sânge.
Să mi se scurgă sângele din vine
în bălțile finalului de veac,
să pară că vorbesc, dar eu să tac,
să tac în gura mare despre tine.
Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,
să tac și fulgerul că te-aș zdrobi,
să tac ca încleștatul de gingii,
să tac și a revanșă, a gâlceavă.
M-aș plânge pân-la os și pân-la nume,
prin ochi, ca lacrimă, să ies din lume.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o durere profundă și un sentiment de neputință în fața destinului. Vorbitorul dorește să plângă până la epuizare și să tacă despre iubirea și resentimentele sale, preferând să se retragă din lume.