Versuri corectate și adnotate
Câtă bunătate într-un anotimp ruinat denevroze. Și-i carnea cu noi și-i aiciși-i stânjenită de norii cei negri.Ies în curtea spitalului, caut poarta, ies, fac zecepași, intru iar…! Asta-i: o fericireaproape perfectă.Dintr-un oraș verde tu îmi trimiți agonizândrochiile tale de bal.Dintr-un oraș verde în curând voi primiultimele scrisori ale unei defuncte.(1988)
Maria, Maria, eu ți-am dat felia,tu ce mi-ai dat, Maria, că mă mănâncă jucăria?Și mă întorc la soția cu boala de la România.Maria e fata care a îmbolnăvit armatași pe mine și pe tata și pe sală jumătatea.Maria e tare,cea mai bună din parcare,dar are-nspre picioare boala curgătoare, au, au, au!Eu sunt tip, Maria, sunt … Citește mai mult
Doctorul meu, comediantul,Te-am sunat de fiecare datăși te-a făcut să râzicând am scris această rimă prostească.De fiecare dată când dau prelegerisau să se adune în subvențiimă trimiteți la internatîn pantalonii de antrenament.Doamne, tatăl-doctor,Sunt într-adevăr treizeci și șase.Văd șobolani morți în toaletă.Sunt unul dintre nebuni.Dezgustată, mama m-a puspe oliță. Era bună la asta.Tatăl meu era gras … Citește mai mult
Strofa I:O, dulce și duioasă mamă,Adesea-ncerc să te alint,Când văd că te cuprinde-o teamăȘi-n jurul tău există chin.Te văd cu ochii plini de lacrimi,Cu gândul fredonând prin veac,Și mă gândesc la câte patimiN-ai reușit să ai un leac. Refren:Tu ești o stea din carul mareCe nu-și găsește locul eiȘi de atâta supărareAi revenit printre femeiSă … Citește mai mult
– Măi, muiere! – Ce-i, bărbate?– Cânepa-i coaptă și nu-i șagăȘi tu zaci în pat beteagă.– Măi, bărbate! – Ce-i muiere?– Ia tu coasă și-o coseșteDe boală mă lecuiește!Și-o cosește cât de susSă nu-i trebuiască fus,Și-o cosește cât de josSă nu-i trebuiască tors.Taie-mi o stujă de pităȘi-mi ad-o găină friptă,Și vinars cu secăreaCă-i leacul la … Citește mai mult
Delimitări.Noi, plantele,Nu suntem feriteNici de boală,Nici de nebunie(N-ați văzut niciodatăO plantăÎnnebunită,Încercând să intreCu mugurii în pământ?),Nici de foame,Nici de frică(N-ați văzut niciodatăO tulpină galbenăÎncolăcindu-se printre gratii?).Singurul lucruDe care suntem ferite(Sau poate private)E fuga.
Draga mea Vega!(Mereu mi-a venit să vă chem astfel; ei, măcar acum.)Pot să vă scriu, sincer de tot aşa cum noi doi n-am vorbit cu voce tare, dar, nu-i aşa, am gândit? Fiindcă nu-i un simplu bolnav cel căruia medicul îi oferă camera şi patul său..Am pornit de câteva ori spre dumneavoastră azi! O dată, … Citește mai mult
Măi, muiere, și-a mea dragă,Cânepa-i coaptă și nu-i șagăȘi tu zaci în pat beteagă.– Măi, bărbate, și-al meu drag,Ia tu coasa și-o cosește,De boală mă lecuiește.Și-o cosește cât de susSă nu-i trebuiască fus,Și-o cosește cât de josSă nu-i trebuiască tors,Taie-mi o stujă de pităȘi-mi ad-o găină friptăȘi vinars cu secăreaCă-i leacul la boala mea.Trage masa … Citește mai mult
Păstrați un moment de tăcerePentru ora spitalelor,Ora în care toate spitalele lumii așteaptă,Când bolnavii se ridică pe jumătate în paturi,Să poată vedea dacă ușa pentru ei se deschide.În ora aceea spre spitale alunecă dulciuri,Se rostogolesc portocale pe caldarâm într-acolo,Borcane cu gem și compot, ciocolată –Atâtea metafore pentru dragostea prietenilor.Bolnavilor li s-a interzis consumul de dulciuriȘi … Citește mai mult
Am pneumonie,Doctorul mi-a zis că n-am…Dar s-a uitat la mineCam cum te uiți tu pe geam,De un’ să știeDe pneumonie?.Am vorbit cu-o soră,Mi-a zis: „Nu știu ce să-ți zic!Pentru pojar ești cam mare,Pentru pneumonie ești mic,Și ce-ți trebuie țiePneumonie? „Milițianul din colțM-a privit cam încurcat:Nu era sigur dacăTrebuie sau nu să fiu arestat.„Pentru pneumonieSe dă … Citește mai mult