Am pneumonie,
Doctorul mi-a zis că n-am…
Dar s-a uitat la mine
Cam cum te uiți tu pe geam,
De un’ să știe
De pneumonie?.
Am vorbit cu-o soră,
Mi-a zis: „Nu știu ce să-ți zic!
Pentru pojar ești cam mare,
Pentru pneumonie ești mic,
Și ce-ți trebuie ție
Pneumonie? „
Milițianul din colț
M-a privit cam încurcat:
Nu era sigur dacă
Trebuie sau nu să fiu arestat.
„Pentru pneumonie
Se dă pușcărie? „
M-a-ntrebat.
Am citit într-o carte
Despre „cum să ne-ngrijim”
Că pneumonia
Făcea ravagii în celălalt regim:
Din trei în trei sicrie,
O pneumonie!.
Tare, tare mi-e frică,
Deși-am pășit într-un nou cincinal,
Din vechiul regim să nu fi rămas urme
Nelichidate total
Și-n special mi-e mie
De pneumonie!
Sensul versurilor
Persoana este obsedată de ideea că are pneumonie, chiar dacă doctorii o contrazic. Frica este amplificată de amintirea ravagiilor făcute de boală în timpul regimului comunist, sugerând o paranoia legată de trecut și sănătate.