– Măi, muiere! – Ce-i, bărbate?
– Cânepa-i coaptă și nu-i șagă
Și tu zaci în pat beteagă.
– Măi, bărbate! – Ce-i muiere?
– Ia tu coasă și-o cosește
De boală mă lecuiește!
Și-o cosește cât de sus
Să nu-i trebuiască fus,
Și-o cosește cât de jos
Să nu-i trebuiască tors.
Taie-mi o stujă de pită
Și-mi ad-o găină friptă,
Și vinars cu secărea
Că-i leacul la boala mea.
Trage masa lângă pat
C-aș trage-o la cel beteag,
Și-mi adă un ceteraș
Că mă vindec mintenaș,
Când oi geme el să-mi tragă
Că-s, bărbate, rău beteagă.
Sensul versurilor
O femeie bolnavă îl convinge pe soțul ei să facă treburile gospodărești în locul ei, folosindu-se de boală ca pretext pentru a se odihni și a se distra. Dialogul umoristic evidențiază o inversare a rolurilor tradiționale.