Măi, muiere, și-a mea dragă,
Cânepa-i coaptă și nu-i șagă
Și tu zaci în pat beteagă.
– Măi, bărbate, și-al meu drag,
Ia tu coasa și-o cosește,
De boală mă lecuiește.
Și-o cosește cât de sus
Să nu-i trebuiască fus,
Și-o cosește cât de jos
Să nu-i trebuiască tors,
Taie-mi o stujă de pită
Și-mi ad-o găină friptă
Și vinars cu secărea
Că-i leacul la boala mea.
Trage masa lângă pat
C-așa tragi la cel beteag
Și-mi adă un ceteraș,
Și-mi adă un ceteraș,
Când oi geme el să-mi tragă
Că-s, bărbate, rău beteagă.
Sensul versurilor
O femeie se preface bolnavă pentru a-l pune pe soțul ei să muncească și să-i aducă mâncare și băutură, cerând și muzică pentru a-i alina suferința. Este o scenă umoristică despre lene și șiretenie.