Leaturi în cutremur nu s-a
Prăbușit din munte Brusa,
Lungul ei suspin se pierde
Fulger în Geamia Verde,
Floare-a mărilor confuze
De atoli și de meduze,
Leagăn murmurelor stranii
Care-a oțelit Osmanii,
Patru zări de minarete,
Hogi cu ochii de erete,
Ceață galben asiată,
Tălpi desculțe, răni de piatră,
Soare fără învelișuri,
Vorbe, praf, aliș-velișuri,
Și, pornit de-aici, tot lanțul
Călărimii călătoare
Care-a spânzurat Bizanțul
Ca pe-un hoț la drumul mare.
Sensul versurilor
Piesa evocă istoria orașului Brusa și rolul său în ascensiunea Imperiului Otoman. Versurile descriu imagini puternice ale trecutului, de la minarete și moschei până la cucerirea Bizanțului.