Îmi place în biserică – cu steagurile ei,
argintul sfintelor potire, sfeșnice,
lumânări, amvon, icoane.
Când intru-aici, în biserica greacă,
cu-aromele ei sacre de tămâie,
cu coruri și-armonii de liturghie,
preoți cu-înfățișare maiestoasă,
strălucitori în sclipitoare-odăjdii –
cu-n ritm solemn în orice gest al lor –
mă poartă gându-atunci la măreția neamului nostru,
la preaslăvitul nostru Bizanț.
Sensul versurilor
Piesa exprimă admirația și reverența față de biserică și ritualurile sale, evocând totodată sentimente de mândrie față de moștenirea bizantină a neamului. Descrie atmosfera solemnă și sacralitatea locului, care inspiră gânduri de măreție și spiritualitate.