Pe Domnul de-L slăvesc, poate-ați ghicit,
Am anumite socoteli. Dar nu-s
De laudă: te las către sfârșit
Când am să trec la proză. Nu-i exclus
Talentul meu satiric ascuțit
Cu anii să mă-nbie doar la râs –
Deși cu cât mai mult la haz râvnești,
Cu-atât mai mult, la urmă, pătimești.
Sensul versurilor
Fragmentul exprimă o reflecție satirică asupra relației cu divinitatea și a talentului satiric. Vorbitorul anticipează că talentul său satiric îl va face să râdă, dar recunoaște și că râsul poate aduce suferință.