Bătrâni – Versuri.pro

Walt Whitman - Adevărații Cuceritori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bătrâni fermieri, pribegi, lucrători (nu importă cât de încovoiați sau schilozi),
Bătrâni marinari care ați scăpat din multe, primejdioase călătorii, din furtuni și naufragii,
Bătrâni ostași din campanii, cu toate rănile, înfrângerile și temerile voastre,
Destul că ați putut supraviețui încercărilor, voi, neșovăitori, o-ntreagă, îndelungată viață;
Chiar și numai pentru a fi ieșit la liman din luptele, încercările, căile străbătute, chiar și numai pentru acestea,
Sunteți adevărații biruitori asupra tuturor celorlalți.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Bătrânii Pământului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îi vezi trecând încet, tot mai încet, agale;
Fac pașii tot mai mici c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți sunt, totul doar un gând.
Se țin într-un toiag, se-ndoaie din șale.
Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni că nu-i cunoaște încă;
Nici tinerii ce trec, copii ce n-au trecut.
Se țin firavi de mână – de au pe cin’ să țină –
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap s-asculte.
Vorbesc despre nepoți – c-au subiecte multe –
Se-ntreabă: „Când s-aștepte, c-o fată au să vină?”.
Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit.
Ce le-a rămas e-n casă; copii și-au prevenit
Să-și ia ce-au adunat căci „sunt săraci și n-au…”.
Se-ntorc la casa mică, curată, cu pridvor.
E-n plin oraș cu curte și cu garaj la stradă.
Ce-i gol de amintiri, călătorii, sau treabă;
Mașina-i la fier vechi căci oricum mâine mor.
Se așează-ncet la masă și scot album să-l vadă;
Sunt poze de-ale lor din timp nemăsurat,
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat.
Se-ntreabă cu mult tâlc de-apucă iar zăpadă…?!.
Căci e ajun de an înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți și An Nou e departe.
Sunt împăcați cu gândul… „La toți au făcut parte…?”
… Vor fi și ei de mâine, o poză de album..
28.06.2010

Daniel Iancu - În Orașul În Care Plouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
orășenii pe trotuare,
merg ținându-se de mână

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
de sub vechile umbrele
ce suspină și se-ndoaie
umede de-atâta ploaie
orășenii pe trotuare par păpuși automate
date jos din galantare.

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
nu răsună pe trotuare
decât pașii celor care merg,
ținându-se de mână,
numărând în gând cadența
picaturilor de ploaie
ce coboară din umbrele
din burlane și din cer..
cu puterea unui ser
dătător de viață lentă,
monotonă, inutilă și absentă..

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
un bătrân și o bătrână,
două jucării stricate,
merg ținându-se de mână..

În orașul-n care plouă
de trei ori pe săptămână
de trei ori pe săptămână
de trei ooooori pe săptaaaamaaanaaaa

Dimitrie Bolintineanu - Voi Știți Ceva

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Voi știți ceva și mie nu-mi spuneți,
Voi știți desigur ceva,
Altfel cum ați trăi,
Cum ați fi trăit atâtea decenii,
Părinții mei,
Și voi, bătrâni ai lumii?
Scuzați-mă că vă opresc pe stradă,
Domnule octogenar,
Nu mi-ați putea destăinui
Și mie taina grozavă?
Îngenunchez în tulbure lavă
La picioarele voastre, bătrâni:
Spuneți-mi taina..
Stele reci cu labe fără soț vă mângâie
Și voi nu muriți.

Marin Sorescu - Bătrâni la Umbră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Obosești repede, uiți ușor,
Începi să vorbești singur,
Misti din buze..
Te surprinzi în oglindă mișcând din buze,.
Știu cam cum o să fie când voi fi bătrân.
În fiecare vară am o zi, două, o săptămână
De bătrânețe.
Zbârcit, uscat ca un sâmbure de piersică în miezul zilei
Zemoase.
Un Ulise care uită de la mână până la gură,
Unde trebuia să se-ntoarcă,
De ce rătăcește pe mare
Și dacă e înainte sau după războiul Troiei.
Un Ulise cu puține șanse de-a săruta fumul ieșind de pe hornurile
Patriei.
Eziți între a-ți potrivi cravata
Sau a te strânge cu ea de gât.
40 de grade la umbră! Intru în casă
Si cu un ultim efort de memorie îmi aduc aminte
Cum mă cheamă.
Căldura toridă seamănă foarte mult cu bătrânețea.
Aceleași senzații.
Iei covoarele-n picioare
Te-mpiedici în papuci –
Îți coace o unghie,
Parcă ți se mișcă un dinte.
Vara ne simțim toți solidari:
Toți suntem bătrâni,
Pân-la fătul din pântecul mamei.

Maria Cirneci - Eram Copilaș de-O Șchioapă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eram copilaș de-o șchioapă
Când am rămas fără tată,
Mama din sat a plecat,
La niște bătrâni m-a dat,
Ei m-au crescut de copilă
Și-au avut un pic de milă,
Eu eram în casa lor
Ca lumina ochilor.
M-ar fi crescut cu mult dor
Să le fiu de ajutor,
M-ar fi crescut cu plăcere,
Dar nu mai aveau putere,
M-ar fi crescut ca pe-o floare,
Dar îmbătrâneau prea tare,
Ochii-n lacrimi și-i scăldau
Lângă ei când mă vedeau.
Au trecut anii ca vântul,
Mi-a venit și mie rândul
S-am copii și casa mea,
Cum are toată lumea,
Că n-am simțit niciodată
Cum e cu mamă și tată,
Doar florile din grădină
Plângeau că sunt prea străină.
Când m-am dus la casa mea
Plângea piatra din vâlcea,
Moșul blând mă mângâia
Și de mine se ruga:
– Stai, fetițo, nu pleca
Că-s bătrân și-am boală grea!
Bătrâna rău suspina,
Tremura fusta pe ea.
Și-ntr-o zi de mai frumoasă
A venit mama acasă:
– Hai la mine, fata mea,
Că eu sunt măicuța ta,
Să te strâng la pieptul meu
Că mult m-a fript dorul tău!
– Dacă te frigea, măicuță,
Nu mă lăsai de micuță,
Nu te știu, nu te-am văzut,
Merg la cine m-a crescut,
Viața nu e o poveste,
Mamă e cine te crește!

Maria Ciobanu - La Fântâna Părăsită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La fântâna părăsită
Și de iarbă acoperită
O bătrână și-un moșneag
Șade-n șapă și-n chimirag
Nici nu șade, nici nu sapă
Ochii în lacrimi îi adapă.
Că așa-i viața făcută
Faci copii și-apoi te uită
Îi faci mari, te părăsesc
Și se duc la casa lor
Te lasă cu foc și dor.
Mai veniți copii pe acasă
Să vă așez pe lângă masă
Să vă tai pâinea-n cinci
Cum făceam când erați mici
Și să vă uitați la noi
Că așa ajungeți și voi
Un moșneag și o bătrână
Cum își țin toiagu-n mână

Maria Dragomiroiu - Jos de Vâlcea într-un Sat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunzuliță măiestoasă, mai
Jos de Vâlcea, într-un sat, mai,
Într-o casă bătrânească
Doi bătrâni stau la fereastră
Doi bătrâni stau la fereastră, mai, mai,
Se gândesc că mor ca mâine
Din trei, un copil nu vine
Din trei, un copil nu vine, mai, mai.
Se-aud câinii cum mai latră
Bate cineva la poartă
Eu sunt, mama, fata voastră
Am venit la casa noastră
A, venit la casa noastră, mama,
să-ți văd părul ce-a albit
Fața ce s-a ofilit
Pentru noi cât ai muncit, mama.
Să-ți sărut mâinile moi,
Care ne-au crescut pe noi
Care ne-au crescut pe noi, mama,
Ochii ce blând m-au privit
Gura ce m-a dojenit
De-am ajuns azi om cinstit, mama.
Bună seara. Ce faci, tata,
De ți-e fruntea încruntată?
Acum văd și eu ce-nseamnă
Să fii tată, să fii mama,
Să fii tată, să fii mama, mai, mai,
Să-ți crești copiii cu drag
Să nu-ți calce unu-n prag
Să nu-ți calce unu-n prag, tata.
Nu-i nimica, fata mea, mai
Ai grijă de casa ta, mai
Și crește-ți copiii tăi
Cum v-am crescut noi pe voi
Cum v-am crescut noi pe voi, mai, fată
Noi rămânem tot aici
Unde am crescut de mici
Unde am crescut de mici, mai, fată,
Poate din trei v-ândurați
Unul cu noi ca să stați
Unul cu noi ca să stați, mai, fată,
Că de nu-i nici unu-n casă
Cui rămâne munca noastră?
Cui rămâne munca noastră. mai, mai

Maria Dragomiroiu - Nu Lăsați pe Drum Părinții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe un drum bătut de piatră
O măicuță supărată
Mergea în baston plângând
Vorbea singură oftând
O oprii și-o întreba-i
Maica, ce supărări ai?
Mergi pe drum posomorâtă
Tristă, maica, și-amărâtă
Nu vezi pe unde calci pământul
Nici nu știu unde ți-e gândul
Plângi că n-ai pe nimeni, ia?
Ori ți-e traista-n spate grea?
Stai un pic și te oprește
Maică, și te hodinește
Vin la mine, maica mea
Să-mi povestești viața ta
Mi-a murit moșul de mult
Și nu mai pot de urât
M-a mâncat singurătatea
E mai urâtă ca moartea
La băiat eu nu pot sta
Că nu mă vrea nora mea
M-am dus la fetele mele
Să stau la una din ele
Dar nu m-a primit niciuna
De-aia, maică, plâng într-una
M-au alungat fără milă
Mai rău ca pe o străină
Dacă aș fi stat la ele
Le ajutam la treburile
M-aș duce la casa mea
Dar nu pot sta singurea
Nu lăsați pe drum părinții
Că o să vă bată sfinții
Ajutați-i, dragii mei
Că și voi veți fi ca ei
La un străin, la un câine
Tot îi dai un colț de pâine
Cum să nu le dai speranță
La cei care ți-au dat viață
Mi-am luat drumuri pustii
Sunt uitată de copii
Plec, maică, unde-o vrea sfântul
Unde s-o sfârși pământul
Oi muri lângă un gard
Cu boceluța la cap
S-o îndura cineva
Să mă-ngroape undeva
Cer atâta, dacă are
Doar un muc de lumânare
Să am lumină-n groapă
Măcar pe lumea ailaltă
Să mă-ngroape lângă-un gard
Și fără cruce la cap
Ca să nu mai știe nimeni
C-am trecut și eu prin lume
Nu lăsați pe drum părinții
Că o să vă bată sfinții
Ajutați-i, dragii mei
Că și voi veți fi ca ei
La un străin, la un câine
Tot îi dai un colț de pâine
Cum să nu le dai speranță
La cei care ți-au dat viață

Matsuo Basho - Întreaga Familie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Întreaga familie / Toți cu păr alb și bastoane / Vizitarea mormintelor →