La fântâna părăsită
Și de iarbă acoperită
O bătrână și-un moșneag
Șade-n șapă și-n chimirag
Nici nu șade, nici nu sapă
Ochii în lacrimi îi adapă.
Că așa-i viața făcută
Faci copii și-apoi te uită
Îi faci mari, te părăsesc
Și se duc la casa lor
Te lasă cu foc și dor.
Mai veniți copii pe acasă
Să vă așez pe lângă masă
Să vă tai pâinea-n cinci
Cum făceam când erați mici
Și să vă uitați la noi
Că așa ajungeți și voi
Un moșneag și o bătrână
Cum își țin toiagu-n mână
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și singurătatea unor bătrâni părăsiți de copii. Ei își amintesc cu nostalgie de vremurile când copiii erau mici și îi imploră să se întoarcă acasă, conștienți că și ei vor ajunge la aceeași soartă.