Versuri corectate și adnotate
Aici sunt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie,Cristalizate fost-au de mine-n focul vieții,Și-n apa lor răsfrânt-am minunea tinereții,Iar de-artă șlefuite sunt azi pentru vecie.Făcut-am cea mai aspră și grea ucenicie,Dar tot le-am smuls din suflet în faptul dimineții,Mai limpezi decât ochii de vis ai frumuseții,Și tot le-am dat, în urmă, nespusă trăinicie.De-acuma, vârsta poate pecetea să-și punăPe … Citește mai mult
DraperiiDin stofe grele,Largi divanuriDe visare,TuberozeCe se-apleacă într-un gestDe îndurare.Crini păliți,Camelii albe,Figurine indecente,Nudul unei miciVenereDintre „divele” Recente.Blănuri albe,Vase fine,Ambrozie,Voluptate,Colțuri de bileteRozePe covoareAruncate,Iar pe un divanFantasticA iubirilorAmanta își răsfațăGoliciunea într-o pozăDe bacantă,Pe obrazu-iDe creolăFluturăUn dor meschin.Și în templulVoluptățiiRâde șarpeleFelin.
A vorbi după-o lungă tăcere, e bine.Cei ce dragi ieri ne-au fost, ne sunt morți sau străini.Perdelele-s trase spre noaptea vecină.Abajurul alină-n odaie lumini.Discutăm despre Artă și Cântec, o temăsocotită supremă-ntre oameni savanți.Destrămare trupească e înțelepciunea.Tineri, noi ne iubeam, și eram ignoranți.Tr. Lucian Blaga
Când aștept venirea ei, târziu, în noapte,Mi se pare că viața de-un fir de păr atârnă.Ce sunt onoruri, tinerețe, libertateÎn fața musafirei cu flautul în mână?.Și iată intră. Aruncă pledul de pe mine,Mă privește atent cu ochii ca de zeu.O întreb: „Tu i-ai dictat lui Dante terțineDespre Infern?” Ea îmi răspunde: „Eu”.1924
Iubind-o ca pe fructul interzis,această deșănțată poezie,mi-am regăsit încrederea în scris,din care pricină, nici nu se știe.Nu mă droghez în mod exterior,și-așa, și-așa am nebunia-n sânge,transcriu doar niște stări care mă dorși scriu un vers atunci când nu-l pot plânge.Un port la stranii mări e trupul meu,cu birturi, nave și prostituate,cu el mi-e greu, dar … Citește mai mult
Precum în largul mării corabia s-oprește,Când vântul nu mai suflă și pânza pe catargAtârnă nenstrunată sub luna ce-i zâmbeșteCu razele ce-asupră-i zadarnic se împart;Precum vioara tace când coarda se destindeȘ-abia auzi în suflet cântând ca printr-un visRăsunete suave, voioase sau murinde,Ce trec prin amintire c-un farmec nedescris;Așa-n restriștea vieții, poetul, și el tace,Cu inima rănită … Citește mai mult
Străine, ce bați la poartă, de unde vii și cine ești?Străine de lumea noastră, răspunde-ne de unde vii,Prin care lumi trăiși coșmarul nepovestitelor poveștiȘi-n care stea găsiși culoarea decoloratei nebunii?.„De unde vin? De unde pot veni, când ochii-miplini de regrete și tristeți par 2 candele-aprinseîn cripta morților poeți?”.Priviți, sunt gol, căci calea-mi fuse-atât de lungăȘi-n … Citește mai mult
De-atâtea ori ca muză te-am chemat,Sprijin deplin găsind versului meu,Că toți ceilalți poeți m-au imitat,Scriind și ei sub patronajul tău.Ochii tăi l-au făcut pe mut să cânte,Pe ignorant s-atingă culmi înalte,Dând geniilor aripi să se-avânte,Iar grației o dublă majestate.Fii mândru dar, de ceea ce compun,Sub influența ta, născut din tine.Celorlalți stilul doar li-l faci mai … Citește mai mult
Cadența odică nu-i pe măsura meaNici elegii sublime nu voi scrie.În vers nimic nu poate fi așaCum trebuie să fie.De-ați ști din ce gunoaie poeziaSe naște fără teamă, sfidătoareCum crește pe sub garduri păpădia,Cum brusturul răsare.Mâine, strigăt, miros de pucioasă,O taină – mucegaiul din fereastră..Și poezia gingaș se revarsă-Spre bucuria mea și-a voastră.
Niciodată la marginea gurii taleluna osândită la întuneric,numai teama de a se sfârși această realitate,teama de scenă pustie,teama de materia în care țipă un măr,figuranții și obsesia roților pe care au rămasniște urme, desigur, sudalma e o mărturisire(nu-i întreba pe cei singuridacă sângele are umbră).Se pierd atâtea obiecte, omul însuși.De ce ne-am cunoscut noi la … Citește mai mult