La Câmpu-lung, la un spectacol care
Doar pentru cei ce-aud, era făcut
În frig, ca să ne vadă șase ore
A stat tânjind un tânăr surdo-mut
El nici n-are nimic, ci numai ochi
Iar ochii lui aud și mai vorbesc
Priviți-l cum se uită trist la toate
Citiți în el destinul omenesc
Și ce puțin îi trebuie, să-i pară
Că-i mai fericit sărmanul om
N-aude, nu vorbește, numai vede
Și muzica îi pare un sindrom
Ce să mai spun, când arta reușește
Să facă și pe cei mai triști s-o vrea
Înseamnă că puteți cu toții crede
În dumneavoastră, în artiști și-n ea
Da-mi voie, dragul meu fără cuvinte
Să te îmbrățișez că ai crezut
În noi, aceia cu urechi și gură
Și află că nu tu… ești surdo-mut!
Sensul versurilor
Piesa descrie experiența unui tânăr surdo-mut la un spectacol, subliniind modul în care el percepe arta prin simțul văzului. Mesajul central este unul de empatie și recunoaștere a faptului că, în ciuda limitărilor fizice, el este capabil să simtă și să aprecieze frumusețea artei, poate chiar mai profund decât cei care aud.
