Versuri corectate și adnotate
Ulcioare-nchipuind s-adape,au forme fetele parcă-ntr-adinsalcătuite să ne scape.Sunt ca din flăcări, ca din ape.Ulcioare vii, de neînvins.Le vezi cu gândul, prin pleoape.O amăgire e că le-ai cuprins,oricât cu fapta te-ai deprins.
Nu-mi pasă de rime. Rareorivezi doi copaci la fel, unul lângă altul.Gândesc și scriu tot așa cum florile au culoare,dar cu mai puțină măiestrie în modul de-a mă exprima,fiindcă îmi lipsește simplitatea divinăde-a fi cu totul doar exterioru-mi.Privesc și mă emoționez,mă emoționez așa cum apa curge pe un povârniș,și poezia mea e naturală ca vântul … Citește mai mult
Pe mări nu poate vasul să zboare, dacă vântulÎn pânze chibzuite nu-și frânge vlaga lui,Și drumului s-așterne în goana gânduluiFugarul, doar când frâul i-a stăpânit avântul.Din lira ca să-nvie, deplin și proaspăt, cântulPe coarde numărate ești nevoit să-l sui,Și nu se schimbă piatra informă în statuiDe n-o lovești cu dalta. La fel e și cuvântul.Năuci, … Citește mai mult
De două mii de ani – cum e firesc –e tot mai mare soclul: piețe, vetre,cu dalele lor galbene sporescadăugând asfaltul lângă pietre.Bătrânul e la fel: un urlet mutîl ține-n umbra deasă; dintr-o partese vede barba care i-a crescutcu firul alb, decolorat de moarte.Copiii sunt mai mulți. Și vin mereu.Ca-n vremurile vechi, când fiecareființă își … Citește mai mult
Albumul? Bal mascat cu lume multă,În care toți pe sus își poartă nasul,Disimulându-și mutra, gândul, glasul…Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă.Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul.Un vers încerc cu pana mea incultă.Pe masa ta așez o foaie smultă,Ce de când e nici n-a visat Parnasul.Spre-a-ți aminti trecutele petreceri,Condeiu-n mână tu mi-l pui cu … Citește mai mult
Cum pot prin vreme, doamnă, să rămână– şi ştiu că pot – fiinţe-n piatra durămai mult ca mâinile ce le făurăşi care s-or întoarce în ţărână?Efectul stă sub cauza lui pânăînvinge arta tot ce e natură;am proba cea mai bună în sculptură:ea-i peste moarte, peste timp, stăpână.Deci pot amândurora să dau viaţă,deopotrivă-n piatră şi-n culoare,făptura … Citește mai mult
Cu-o piatră doar în față,prin artă prinde viață,în fuga anilor figura ei..Dar dacă eu o dăltuiesc în stei,ce-ar trebui să facă bolta cu ea,când e luminăși nu e muritoare, ci divină,nu numai pentru ochii mei!?Și totuși pleacă-n grabă.. a stat aici un pic..Norocul ei e mic:sculptura a rămas, ea piere-n moarte..0, răzbunarea cine să i-o … Citește mai mult
Un pictor ne-a făgăduit un tablou.Acum, în New England, am aflat că a murit. Am simțit,la fel ca alte dăți, tristețea pe care o încerci când înțelegică suntem precum un vis. M-am gândit la omul același la tabloul pierdut.(Numai zeii pot făgădui, fiindcă sunt nemuritori.)M-am gândit la un loc dinainte stabilit unde pânzanu va fi … Citește mai mult
Habar n-aveam cine fusese-n stareSă facă ce vedeam; artist din fireCrease viață, inimă, iubire,Pe pânză, cu desene și culoare.Am stat tăcut, în lungă nemișcare;Desprins de grup, cuprins de o sfiire;În membre nu aveam nicio zvâcnire,Ci mut priveam la fața răpitoare.Și de frumos simțeam inima plină,Ca un acord ce în urechi vibreazăCând ies din orgă imnuri … Citește mai mult
Nu cer nicio platăpentru melodiile pe care ți le-am cântat.Aș fi mulțumită dacă ele nu vor trăi decât o noapteși vor dispărea ca stelele în auroraascultătoarea turmă pe careo păstoriță îngrozită le apără de soare.Dacă tu, o, Poetul meu,care adesea mi-ai îngânat cântecele,amintește-ți că auzindu-le,mi-am pierdut pentru totdeauna sufletul!