Versuri corectate și adnotate
Cuvinte stricate.ToateCuvintele mele sunt întortocheteȘi s-au îmbătat.Le vezi? Au căzut, s-au sculatAu vrut să alerge și să joace,Dar beția le-a prăvălit încoace.Nu mai știu ce spun și-sBolnave de râs.S-au stricat cuvintele mele!Umblă prin mocirle cu steleDe cositorDupă un mărțișor,Și-ar voi să culeagă roadefâstâcite și neroadeDin sălcii nici verzi.Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,Să nu … Citește mai mult
Purice afurisit,M-ai întors mereu în pat.Două nopți m-ai zgândărit,M-ai lucrat și m-ai mâncat.Purice nelegiuit,Cu un deșt muiat în gură,Pe cearșaf te-am urmărit,Să te prind din săritură.Și-ai sărit și răsărit.Uite-l vine, uite-l suie.Te-am pierdut, iar te-am zărit.Uite-l iarăși, iarăși nu e.De-ai putea sări ca el,Ți-ar ajunge ca-n povești,Cinci minute și nițelDin Predeal la București.
S-a spulberat.Trecutul știm atât cât l-am aflatC-a fost trăit și că s-a spulberat.Acumul se trăiește tot la fel.Se spulberă-n tăcere și nevăzut și el.Nu-l înțeleg de noi cum se desparte,Trăind cu noi și totuși mult departe.Că viața-și pierde și văzută drumul,Ca umbra și ca fumul.Au fost frumoase și trăite toate.Firește, zice gândul, și se poate.Trăiește-ntr-adevăr … Citește mai mult
Răscruce.Deșteaptă-te în sufletul meu, soare,Ca-ntre făcliile pădurii.Străbate-mă cu sărbătoareȘi dă-mă-n leagăn cu vulturii.Rouă, stropește colțul ierbii meleȘi unge-mi-l cu mir.Duios și fraged să mi-l speleMirosul lui curat de trandafir.Ploaie, din bobul de pământPământul meu în două mi l-am frânt.Brad, îți întinde rădăcinaCa să mă caute și prindă.Ia-ți din căldura mea rășina,Fă-ți din belșugul meu merindă.Dați-i … Citește mai mult
Prietenul sufletesc.Dacă-l întrebi de sănătate,El stă cu buzele umflate.Dacă-l oprești cumva la masă,Zice că supa e prea grasăȘi, încă de la început,Bucatele nu i-au plăcut.Îi dai țigare și-l surprinziC-așteaptă să i-o și aprinzi.Te-ntreabă cât câștigi în meserieȘi cât plătești semestrul de chirie.Se pare că ar fi avutȘi gândul la un împrumut.La urma urmei, dacă n-ai … Citește mai mult
Noaptea.Ar fugi și n-are drum,Dar se face fir de fum,Se pitește să se țeasă,În păduri cu frunza deasă.De vecii, flăcăul soareUmblă-n hău să se-nsoareȘi o caută prin lume,Cu inel, să se cunune.Doamne, ce fel de răbdareDragostea și asta are!Zi de zi el o aleargăȘi o place că e neagră.Dar s-o ia, cum și de unde?El … Citește mai mult
DISTIHURI.-1-Din nimicuriFaci distihuri.-2-Noi suflăm pe-același flaut:Laudă-mă să te laud.-3-E scriitor știut, de meserie,Dar trebuia să-nvețe și să scrie.-4-Binișor ia-l și-ncet:Tot ce vrea-i că e poet.-5-Te aud în grai și șoapteȘi te-aștept prea mult în fapte.-6-Un crâmpei și-atât, de vlagă,Să urăști o viață-ntreagă.-7-Tot căzând din pizmă-n urăAi ajuns o căzătură.-8-Ai căzut: te uită bine,Ai căzut ca-n … Citește mai mult
CATRENE ȘI DISTIHURI.-1-Oricare-i timpul și felul de doctrină,Se-mparte lumea-n două, în multă și puțină.-2-Trâmbiți, clopote, laute, tobe, flaute, tipsii –Noaptea s-a târât prin ceață, printre hăuri și vecii.-3-Și azi aceleași ceasuri mereu, fără sfârșit,Ca niște amfori negre, pe umeri, de granit.-4-Din viața voastră goală făceați întâietateCă fiecare ține să aibă el dreptate,Dreptatea mea-i supusă dreptății … Citește mai mult
Distih.Te-ai luptat să fie viața tuturora mai frumoasăȘi te sângeri, însă vieții prea puțin de viață-i pasă.Aprilie 1965.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Cinci pisici.Am în grădină cinci pisiciDin care două sunt pisoi,Ele – gingașe, moi și mici,Ei – dolofani și zdraveni amândoi;Spinări, picioare, -ncheieturi ca fierul,Unghii de șoim și colții lungi, de fiare,N-ar cuteza nici șarpele, nici jderulSă simtă-n ceafă crâncenele ghiare.Când calcă-n flori și dau să se opreascăS-asculte parcă un murmur pierdut,Le cade ca pe-o scoarță … Citește mai mult