Versuri corectate și adnotate
Din nou dă mireasmă pădurea.Ciocârliile, cu zborul lor, înalţă cerulce ne-a zăcut greu pe umeri;i-adevărat, se mai zărea printre crengi ziua, ziua neplină –dar, după lungile după-amieze ploioase,vin ceasurile proaspeteînsorite cu aur,de care fugind, pe frontoane de case, departe,toate ferestrelerănite, bat din aripe cu teamă.În urmă: tăcere. Chiar şi ploaia păşeşte mai linpeste lucirea, ce … Citește mai mult
Aprilie, adesea rămân înfipți în tinepe crengi, ca mugurii, morții.Oare, dacă-aş fi în stare să-l strigm-ar auzi cel dragşi ar deschide încuietoarea de argint a porţii?.Şi dacă m-ar lua pe pieptul lui zdrobit aş îndura cumplită atingere cu veşnicia?Râsul lui fericit, asprul lui sărutat şi rugăciunea intimă de a păstra secretă vederea unui înviat?.Aprilie, tânără … Citește mai mult
Treci ușor, mergând să nu te-ating,hainele pe trup sunt otrăvite.Purpurile calde ale unor regiîntr-o piramidă mai demult găsite.Eu aștept până se naște-o vietate,fără deznădejde s-o privesc crescând,am să sufăr frigul pe care-l aruncăjumătatea iernii lunecând.Și-n ascuns cu spaimă să mă uit pe trupdacă pielea brusc a înfrunzit,voi purta lipite peste sânge numaihainele în care am … Citește mai mult
Frumoase zile, praf și plinăDe-azur, o boltă de lumină,Pereți aprinși, lungi seri; nimicDin verde: doar o purpurieRăsfrângere mai vrea să fiePrin pomi cu negre crengi, un pic!.Frumoasa vreme mă apasă,Dar numai după-o zi ploioasă,În roz și verde, ca-n tablou,Suava primăvară-apare,Ca nimfa care, zâmbitoare,Din apă iese, ca din ou.
Baloane mari de spumă albă prin grădini(Și zarzărul, și vișinul, și perii)Stau gata să se-nalțe din tulpiniSpre cerul primăverii.Caisul nostru s-a gătit la poartăCu panglici albe, ca-n tablouri vechi,Și cu zulufi de floare la urechi,Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.Pe strada mare,Ies flori înalte la plimbareÎn rochii de sezon, ușoare,Cu toate că-i o vreme … Citește mai mult
E astăzi acea primă oarăCând poate deschide ochiiAdolescentul.Soare, șovăi?Cu sete dă ocol bandajului de griji.
Aud primăvara printre ramurile negre amorțiteO poți urmări doar în acest ceas, trecând printrecasele singure cu propriile gânduri.Este ceasul ferestrelor închise, daraceastă tristețe a întoarcerilor mi-a răpit somnul.Un văl de verdeață va zvâcni mâine dimineață din aceștiarbori, ce puțin mai înainte când se așternusenoaptea, erau uscați.Dumnezeu nu-și dă răgaz.Și doar în acest ceas îi este … Citește mai mult
Secera gri, ascunsă-n cadrul sferic,Acoperiș de fier în luciul moale,Zgomot de moară, câine-n întunericLatră perfid la stele căzătoare,Iar în grădina veche, scufundatăÎn bezna nopții cum se repătrundeȘi somnoros ca-n brazi lucește toată,Verzuie, pata secerii mărunte.Versuri tălmăcite de Traianus
Ce vorbe stranii mi-a adusAprilie cu blânda-i mână,Când încă-n mine n-a apusA patimilor Săptămână.Nimic din ce plutea-n eterUrechea n-a băgat în seamă,Căci șapte zile-au curs din cerDoar plâns de-argint și râs de-aramă.Iar eu, cu-obrazu-acoperitCa-n fața despărțirii-eterne,Pândeam un chin fără sfârșit,Ce poate numai în infern e.Tarskoe Selo – 1914
Vântul mi-aduse pe-aripăCântec de-aprilie stingher,Sus în adânc se înfiripăPetec albastru de pe cer.Colo-n tării luminoaseNoi primăveri când mijeau,Vânturi plângeau viforoase,Visuri de stele roiau.Când în acorduri curateStrunele-mi dorul ți-au spus,Vântul, din zări depărtare,Cântecul tău mi-a adus.