Elena Văcărescu – Aprilie

Fii bucuros, iubite, în iarba mătăsoasă;
Parfumul primăverii se simte tot mai greu;
Vezi, lunca-i înflorită şi cântă şi-i frumoasă.
Fii bucuros, iubitul meu!
Aduc în dar iubirii întregu-mi suflet; vină
Să simţi mireasma dulce pe-ngustele cărări.
În falnica pădure, în ştearsa ei lumină,
Ce dulce-i împreună să rătăcim în zări.
E-atât de plin de farmec să mergi visând pe maluri,
Să mângâi clopoţeii de alb mărgăritar,
Să vezi cum, capricioase, vin valuri după valuri
Cu sârg ţesându-şi parcă, în jur, desenul clar.
Vom bea tot duhul molcolm al lui april, cu sete,
În inimă, sfârşeala să intre picurând;
Apoi lăsa-vom ziua s-adoarmă pe-ndelete,
Ca să simţim iubirea asupra-ne veghind.
Fii bucuros, iubite, în iarba mătăsoasă;
Balsamul primăverii se simte tot mai greu;
Vezi, lumea înfloreşte şi cântă şi-i frumoasă,
Fii bucuros, iubitul meu!