Victor Hugo – Fabulă sau Istorie

Lihnit şi cu o poftă regească, într-o zi,Un maimuţoi c-o blană de tigru se-nvăli.Fusese tigrul rău, el însă fu năpraznic.Se înţolise-n dreptul şi voia de-a fi groaznic.Scrâşnind din dinţi purcese-a răcni: „Eu sunt, prin legeCuceritorul tufei, noptosul nopţii rege!”Pândi, tâlhar de codru, prin spini şi pe de lăturiÎngrămădind omoruri şi jafuri şi prăpăduri;Drumeţii sugrumându-i şi … Citește mai mult

William Butler Yeats – Masca

„Dă-ți masca jos, din aur pur,Și-ochi de smarald”.„Nu, draga mea, căci tu în jurPrivești să vezi un suflet cald,Fără cusur”.„Eu voi privi ce-i de privitMinciună, dor”.„Dar masca-i cea ce te-a vrăjitȘi-n inimă ți-a pus fior,Nu ce-am ferit”.„Aș vrea să știu, vrăjmaș de soiNu-mi ești deloc”.„Nu suntem, dragă, în război;Și ce contează că-i doar focÎn amândoi?”

William Shakespeare – Sonetul 94 [Sonnet XCIV]

Cei care pot răni, dar se abținȘi nu fac ce arată permanent,Îi mișcă pe-alții, dar ei stânci devin,Reci, imobili, trăind indiferent;Aceștia haruri multe moștenescȘi se-ngrijesc de tot ce li s-a dat;Chipul lor mândru bine-și stăpânescSau îl expun să fie admirat.Florile verii se deschid frumosDoar pentru ele, după care mor,Dar dacă-n mijloc viermele le-a ros,Chiar și … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 96 [Sonnet XCVI]

Tânăr, frivol – cusur unii-ți găsesc;Alții te văd seducător, blajin;Cusururi, haruri – mulți le îndrăgesc,Tu faci virtuți din tot ce e meschin.Și-așa cum un inel obișnuitPe-un deget de regină-i prețiosOrice defect devine negreșit,Prin harul tău, ceva foarte frumos.Și lupul rău câți miei n-ar păcăliDac-ar putea s-arate ca un miel,Iar chipul tău pe câți n-ar amăgiNumai … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 93 [Sonnet XCIII]

Deci voi trăi crezând că ești fidel,Ca soțul amăgit, căci fața taÎmi pare-a mă iubi, dar mă înșel;Când mă privești, gândești pe-altcineva.În ochiul tău eu ura n-o zăresc,De-aceea nu pot ști că te-ai schimbat.Alții pe chip trădarea o nutresc,Stau încruntați, purtându-se ciudat.Dar Cerul te-a creat și-a stabilitCa pe-al tău chip iubirea-n veci să stea;Și-orice gândești … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul LXIX. Those Parts of Thee That the World’s Eye Doth View

Acelor părți, care se văd la tine,Din ce-i perfect nimic nu le lipsește,Voci iubitoare te vorbesc de bine,Ești lăudat și de dușmani, firește. Așa ești prețuit, pe dinafară;Dar cei care ți-au dat ce ți se cadeLauda în contrariu o schimbară,Văzând, decât văd ochii, mai departe. Adâncul prea frumoasei tale mințiPrivindu-l, te măsoară după fapte;Apoi în … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XCIII: Așa Trăiesc, Crezând Că-Mi Ești Fidel

Așa trăiesc, crezând că-mi ești fidel,Ca soțul înșelat; iubirea poatePărea reală când nu e defel:Privirea-aici, inima-n altă parte.Pentru că-n ochii tăi nu-ncape ura,N-am cum să văd la tine vreo schimbare.La alții, lesne poți citi minciuna,Pe fețe, frunți și în priviri apare,Dar ceru-n cazul tău a poruncitPe chipul tău iubiri să se răsfețe;Orice gândești sau orice-ai … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul CXXV. Were’t Ought to Me I Bore the Canopy

Mi-ar folosi să stau cu demnitateSub baldachin, să onorez serbări,Ori să clădesc pentru eternitateCeva sortit totalei ruinări?Nu i-am văzut vânând doar aparențaPe cei ce pierd chiar tot în goana lorDupă plăceri, disprețuind esența,Bieți bogătași, privind pierduți în gol?Nu, lasă-mă să-ți fiu eu credincios,Primește darul meu, din sărăcie,Care nu-i nici murdar, nici mincinos,E-un dar mutual, ce … Citește mai mult