Versuri corectate și adnotate
Nu orice femeie este femeie, cu adevărat,umai acele trupuri pline cu sânge ca niște bidoane pline cu vindin care bei pe nerăsuflateau devenit amfore pe care le dezgropi după milenii de ani,le recompui ciob cu ciobde la buze până la pubis, de la brațul pierdut al lui Venuspână la brațul puternic al lui Hermes,de la … Citește mai mult
Port pe obraz, port pe obraz,Puful zilei care-a trecut,Și pe grumaz, da, pe grumazO amforă din care n-am băut.Port pe genunchi, da, pe genunchi,Pântecul proaspăt al lunii,Iar între dinți, țin între dinți,Dezghiocat, miezul alunii.
Amfora asta-a fost ca mine un nebun de dor și jale,rob gemând în lanțuri negre: cârlionții dragei sale.Toarta asta de pe gâtul amforei a fost odată,braț încovoiat pe după gingașul grumaz de fată.
Tocmai în zori se sfârși acel chef.Nu mai aveam nici un picur în cupe.Era plină doar amfora grea de sidef,Dar nici unul din noi nu știa s-o destupe.Și veni-n zbor paharnicul morții din cerȘi-o deschise c-un gest funerar, dintr-o dată.Vinul negru din ea curse-n cupe severȘi băurăm și amfora-aceea mai toată.Istoviți, prăbușiți pe înaltele trepte,N-am … Citește mai mult
Tu, amforă, ce porți pe tinePecetea visului elinDesmormântata din grădineUmbrite încă de măslin.Turnat-ai vin bălai ce faceUn cer de nouri, înstelat,Și din greoaie minți opaceAlcibiade și Socrat?Vărsat-ai, galben, untdelemnulPe trupul sculptural al forții?Păstrat-ai pe altar îndemnulLuminilor în lampa morții?Ai fost o urnă cinerarăSau vasul fraged de parfum?S-a scurs prin tine apă clară?Ai scuturat pământ și … Citește mai mult
Ca ieri izvorul curge în amforă de lut,Dar azi, pe malul apei, altarele DianiiSe prăbușe-n ciorchine de bozii, iar castaniiPodoabă și-o dezbracă pe templul decăzut.Ca ieri izvorul curge, dar unde mai sunt aniiCând Satirul, glumețul, și Faunul tăcut,Veneau să-și cânte-n trestii un dor necunoscutȘi urmă de copită în crâng lăsau Silvanii?Poteca e pustie și vremea … Citește mai mult
Te zbați în sângele meu ca vidra în vârșă.Minciogu-n heleșteul tăcerii lungi îl vâr.Șătrarii-au scos din ape o amforă și-un cal.Ca pe o iapă-a sa, calu-o nechează acumpăscând-o sfielnic de la umeri către oval,de la toarte în jos și-n sus. E un drumștiut pe de rost, uitat prin târziii(Tot pe unde intră ies copiii)faguri ai … Citește mai mult
Ea era frumoasă foarteAmforă cu două toarteViață lungă fără moarteȘi întreg lipsit din parte.Ah, mi se făcea departeDoamne, numai cifra șapteCând veneam cu patru roateȘi-nhămat aveam un șarpe.
O să mă mai sărut cu marea?Sub ce formă, șoldul meu golo să mai dăinuie pe țărm?Din care privire a meao să se nască mirarea?Ce resturi de amforă țipădin timpul pe care îl sfărm?