Versuri corectate și adnotate
Cântec-descântec..De alb să mă vindec,De negru să mă vindec..Albă mi-i noapteace pleacă şi vine,albă-i femeiade lângă mine;albu-i văzduhulpe care-l respir,albă-i hârtia pe care înşiralbe cuvinte – mărgele pe salbă;cerneala mi-i albăşi vorba mi-i albă.Sprijinindu-mi fruntea în palmă şi tac:masa, de lemn, se preface-n copac.Lăstare copacul a dat ca-n pădure.Şi-aud în pădure zvon de secure.Şi-aud în … Citește mai mult
Lasă-mă să cred în tineCă ești chipul ce surâde-n poze albe,Crâmpeie obscure,Că naști tăcereaȘi-adormi durerea-n tine.Lasă-mă să fiu eu cel ce așterne culoareaÎn forme șterse.Galben s-arunc în creste de valuri,Verdele-n noriȘi negrul s-ascundă-n mine.Nicio dilemă n-a rămas din vremurile-n careDoar alb și negru ne-nconjura.Pământul era tern și conturul concretFundalul vibra sorbind vocea ta.Iar suflul inimii-l … Citește mai mult
Între alb și negru e atâta culoare,E atâta speranță, e atâta candoare;E atâta trăire, e atâta lumină,Sunt atâtea nuanțe, e forță divină.Între alb și negru trăim pentru-o clipă,Împărțind-o în ani, luni și zile,Culorile calde și reci ne animă,Lumina din ele ne dă energie.Dinspre alb către negru pornim,Spre a ne-ntoarce din nou către alb,Și pe drumul … Citește mai mult
Încă o noapte albă în contul vieții gri,Încă un bulgăr negru la muntele de smoală,Încă un om mai crede și altul îl înșalăȘi „a minți” se-aude la fel cu „a iubi”.Nu mai putem distinge minciuna de greșeală?Ni-i dat să spargem, noaptea, tot ce zidim pe ziCu-aceste falimente de praf ce vom zidi?Iubito, cum să ducem … Citește mai mult
Între alb și negru e atâta culoare,E atâta speranță, e atâta candoare;E atâta trăire, e atâta lumină,Sunt atâtea nuanțe, e forță divină.Între alb și negru trăim pentru-o clipă,Împărțind-o în ani, luni și zile,Culorile calde și reci ne animă,Lumina din ele ne dă energie.Dinspre alb către negru pornim,Spre a ne-ntoarce din nou către alb,Și pe drumul … Citește mai mult
Legat în zale, forțat să suport cum trec zilele lent fără un strop de culoare,Fără nicio rază de soare, fără drept de apel, am fost nevoit să înșel,Nu putea fi altfel, că viața e o curvă, n-aveam cum să-i fiu fidel.Pun pas cu pas cu nisipul rămas, ultimul gram de bunătate mi-a fost tras în … Citește mai mult
Blânda toamnă dunăreană, dezmierdându-ne, s-a dus,Totu-i alb și rece-i totul: jos, omătul, bruma, sus.Moartă-i lumea sârbezită, peste care, fără față,Fără nori și fără soare, greu atârnă alba ceață.Șerpuieste-n aer fumul și se-ntinde alburiuDin colibe, troienite, ca sicriu lângă sicriu.În zadar privirea cată negre benghiuri în albeață;Pân’ și umbrele sunt albe pe cea marmură de gheață.Însă … Citește mai mult