Între alb și negru e atâta culoare,
E atâta speranță, e atâta candoare;
E atâta trăire, e atâta lumină,
Sunt atâtea nuanțe, e forță divină.
Între alb și negru trăim pentru-o clipă,
Împărțind-o în ani, luni și zile,
Culorile calde și reci ne animă,
Lumina din ele ne dă energie.
Dinspre alb către negru pornim,
Spre a ne-ntoarce din nou către alb,
Și pe drumul din timp regăsim
Culorile ca lucrul cel mai drag.
Între alb și negru ne naștem,
Între alb și negru ne doare,
Între alb și negru e viață,
Și în jur e atâta culoare.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea vieții, văzută ca un spectru între alb și negru, plin de culoare, speranță și trăiri. Subliniază că viața este o călătorie între extreme, unde găsim frumusețe și sens în nuanțe.