Versuri corectate și adnotate
Târându-se departe de valul protector,aduse de-un cutremur sau, poate, de-o maree,purtând în solzi sau pene, culoare de omor,de asasinat! Căci, iată, imensa lor aripăa fost atinsă-n teacă de glontele fatal.Eu nu știu ce simboluri mă-ntâmpină și țipă.…poate sunt chiar Poeții, agonizând pe mal.Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
Ora confuză.Nu aș voi nici să mă plâng și nici să gem,N-aș mai voi acum nici să blestem,Nici dușmănia fără-asemănareNu mă mai tulbură și doare.Nu mi-e mânie, nu mi-e deznădejde,Cu alte umbre ceasul se-nnădește,Nelămurit; șoptit a rugăciune,Și nu pot ști nimic din ce-am a spuneȘi nu am cui, căci nu-nțelege nimeCum nici eu nu-nțeleg ce … Citește mai mult
Noapteaaleargă două poemearuncateunul asupra celuilalt.Formele acestor poememoderneprecisemăruntaiele luminoasecomode de avangardăse ciocnesc cu sineoarbe.Spargerede imaginitroznirestoarcerestrivirepătrundereagonie de forme.Rupe liniastriveşte răsuflareasmulge cuvinteletopeşte trăsăturileşoculnoul poemal treilea poemse naşte în agoniecurgepe apele fetaleale umanităţii.Noua plăsmuireenigmatic surâzătoarelentăpregătităpentru o subităcreştere
Nu mai doresc acum decât o mână,mână rănită dacă-i cu putință.Nu mai doresc acum decât o mânăde-ar trece nopți o mie, fără pat.Ar fi un palid crin de var,ar fi o porumbiță de inimă legatăși paznicul ar fi, ce-n noaptea-acestei treceria mea, intrarea lunii ar opri-o.Nu mai doresc decât această mânăpentru uleiul zilnic și giulgiul … Citește mai mult
Pe mare-n asfințit,Și vântulÎmi poartă barca pe cărareaPe care soarele și mareaSe-mbrățișează cu pământul!Din larg,Ca niște mici fragmenteDesprinse din albastrul infinit,Înamoratele sireneApar cu gesturi indecenteȘi-n cinstea mea încep să-noatePe spate,Cu câte-un far aprins sub gene,Ce-mi luminează-n asfințitTemutul semn de întrebareCu care marea m-a-nfrățit!Iar eu –Pornit în căutareaFrumosului din sufletȘi din rime –Un vagabond pe care … Citește mai mult
De mâine-ncolo – abisul…Ei, ce?! Au nins pe apenadirile-agoniei.O, totu-o fi aproape,aproape ca sentința…Umbra-și târî zdrobităsemințele pe trepte.Ce scară nu imită(genunchii zării-s putrezi)în sinea sa, o targă?Cei triști, ei știu să aștepte.Cei orbi, ei știu să meargă.
…Şi nu e prima dată când, la uşa mea, bat marii eufemişti să tălmăcească toate cele îndărătnicitehieratic pe vârful înalt al limbii, de unde nu se lasă rostite în nici un chip. Şi vin, escaladând, pânăla mine, cordonul ombilical al lumii – sfioasa ei facere…Poftiţi, domnilor, levitaţi! E ora când marile biografii se cer scrise. … Citește mai mult
Te cuprind în brațe, tot nu-s sătul,Aici albă e tihna, alb vălul.N-a fost așa liniște nicicând,Țipă, că timpul ne va pierde,Stăm, sperând cu mâini inerteÎn amurg de sărut și lăcrimând.Țipând, mușcând m-atingi cu capul,Eu îți rup grosolan trupul.Părul tău prea lins, parfumat,Zbârlit, smuls să-mi atingă fața.Gâtul tău alb, mai alb acum,Strângând mai dur va fi … Citește mai mult
Rotiri solare, aştrii-n agonie.Necunoscute ceruri sorb neantul,Trăiesc şi mor visând tăcut Levantul,Din clipa stearpă recompun vecie.Se roagă-n taina lui hierofantulSporind lumina zilei ce-o să vie,Dar zodii reci se sting peste câmpieŞi prima rază şi-a vândut talantul.Un univers şi-o stea clipind fierbinte,Un altul şi alt astru decăzutŞi peste toate-aceste sacre ţinte.Domneşte, sus, un Soare Absolut.Un leagăn … Citește mai mult
Noaptea când luna tace sub nor,Ca o nebună la tine zbor.Nu mă reține cel mai rău vânt,Eu vin la tine, vin ca să cânt.Nu am răbdare să mai aștept,Inima-i mare, iese din piept.Ea nu mă minte, simte ce vrea,Bate fierbinte, inima mea. Refren:Iubirea mea-i o nebunie,Iubirea mea-i un uragan,Iubirea mea-i o agonie,E lavă-ncinsă de vulcan.Iubirea … Citește mai mult