adanc

Radu Gyr – Apa

de

Mă plec, ca peste-un ochi afund de apă,flămând și orb, deasupra morții meleși scormonesc cu sfârcuri de nuieleîn câte taine tremură să mă-nceapă.Aș vrea-n adâncul ei bătut cu stele,să-nfig țepuși ce fulgeră și-nțeapă,să știu ce limpezimi or să mă-ncapă,sau ce nămoluri reci or să-nșele.Adâncă-i apa, jordiile ciungeși strâmbe întrebările betege..Nici o nuia tăcerea n-o străpunge,.doar … Citește mai mult

Radu Gyr – Adânc

de

Și când mă-ngropi cu totu-n mângâiere,m-afund, pierdut, adâncului desfătca-n maldăre de floare de omăt,de unde nu mai știu înapoiere.Și-n părul tău când clipa mi-o îmbăt,ca-n mari păduri de noapte și tăcere,mă-nec întunecimii ce mă cere,să nu mai știu potecă-ndărăt.Și când mă uit în ochii tainei tale,cad, amețit, în ei și mă scufundîn nesfârșita lor lumină … Citește mai mult

Radu Gyr – Fântânar

de

Am tot săpat fântâna mea, pe-o rână,sau în genunchi, cioplind în rocă trepte.Scrâșneau colți tari și prăvălișuri drepte,în beznele holbate sub țărână.Adâncu-ntreg părea să mă aștepte;vuia, ca orga, noaptea din fântână.Izvorul, adormit cu fruntea-n mână,chemase târnăcopul să-l deștepte.Trudii în lumea mea subpământeană,cu-nverșunare crâncenă și-amară.Săpam, și tremura câte-o icoană.în fiecare strop de undă clară.Izbeam cu ranga-n … Citește mai mult

Emily Dickinson – Sub Lumina Și Mai În Adânc

de

Sub lumină, și mai în adânc,Sub Ierburi și sub Noroi,Sub Galeria Gândacului,Sub Rădăcini de Trifoi.Mai departe decât – De-ar fi Uriaș –Ar putea Brațu-ntins să ajungă,Mai departe decât e Lumina de Soare,De-ar fi Ziua cât Anul de lungă.Și peste Lumină, cu mult pe deasupra-i,Peste Arcul de Păsări în Zbor,Peste Hornul de fum al Cometei,Peste Capătul … Citește mai mult

Eugenio Montale – Spre Adânc

de

Năvodulcare se târăște pe fundnu prindedecât pești mici.Cu alte plase-am prinspești rândunicăși chiar o țestoasădar murise.Acum dacă încerccu un cârlig și sfoarămomeala rămâne neatinsăîn apa tulbure.Prea multă e desimea împrejurîn sus, în jos în aer.Nu-naintezi: a te mișcae-o smulgere.

Lucian Blaga – Oglinda Din Adânc

de

Oglinda din adânc.Când mă privesc într-o fântânămă văd cu-adevărat în ziașa cum sunt și-am fost și-oi fi.Când mă privesc într-o fântânăghicesc în fața mea bătrânăcum ceruri și pământ se-ngână.Când mă privesc într-o fântânăștiu că-n adâncuri foste mumeîmi țin oglindă, ochi de lume.Când mă privesc într-o fântânăîmi văd și soarta, uit de nume.

Florența Albu – Duhul Adâncului

de

Cui o fi cântând duhul adâncului?Tronează între zei,fragmente de capiteluri,între cioburi de amfore și urneși mă întâmpină cu:– Bine ai venit, lupule..– Vin din furtuna de-afară. Din ce ești, duhule?Din aur, argint sau din piatră?– Ghicește-mă!

Flou Rege – Din Adânc

de

Flori..Păsări colindă..Munți în depărtare..Susurul apei..Verdele marii păduri.Dacă mi-ai da încă o șansă,De-aș mai avea încă o viațăM-aș dedica încă o dată,Rândurile din adânc din nou la suprafață.Dacă mi-ai da un răspuns,Măcar să văd un motiv în plus,Pot să trec rapid de orice neajunsCând dau răsărit de soare după fiecare apus.Dacă mi-ai da încă o clipă,N-am … Citește mai mult

Ion Pillat – Naufragiatul

de

Drumul lui trezind spirale în repaosul profund,Cobora cu ochi de sticlă, alb ca varul, prin perețiiDe calcare unde-n umbră alipiți de veci, burețiiÎși mișcau pădurea vie pe abise fără fund.Se-afunda-ncet, cu calmul putrezitelor carene,Care-și duc în voie marfă, căpitani și mateloți,Pribegind în oceane, fără cârme și piloți..Cobora lipsit de brațul așteptatelor sirene.Și pe când treceau … Citește mai mult