Ion Barbu – Înecatul

Înecatul.Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean!Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă.Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși,Bat apele, din baia albastră să despiceLimbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși.

Negura Bunget – Din Afundul Adâncului Întrupat

Precum din groaza cea de veacuri,În umbra a gonit-o,Prin copaci, prin glas de frunză,Prin vârf de piatră,Spurcata-nțelepciune,Tăbărât-a vitejește,Supunând și-asuprind.Cu coarne de jertfelnic,Privirea de jignie,Misaleste zdrobind despuiPrin geamăt.Potrivnica mânieDin afund de întuneric,Din afundul adâncului.Și-aci, în miază de negru,Întrupat s-aSilnicul-ntuneric.

Nicolae Ţaţomir – Scafandrierii

Suntem scafandrierii adâncului din noi.Cu tâmplele şi ochii sub sticle şi oţele,Uitând că taina încă se-ascunde-n flori şi stele,Ne cufundăm adesea-n vertical convoi.Visăm o nestemată cu magice puteriCe doarme de milenii în scoica fermecată,Un vis rotund prin care gândirea însetatăSă simtă armonia tăcutelor tăceri.Plutim flămânzi pe stranii, fluidice poteci,Bând aer dintr-o ploscă uşoară cum e … Citește mai mult

Anne Sexton – Furia Bijuteriilor și a Carbunelui

Mulți mineri au plecatîn groapa adâncăa primi praful unui sărut,o celulă de minereu.S-a dus cu lampa luiplin de ochi alunițiadânc adânc și a dat naștereIsus la Ghetsimani.Corp de mușchi, corp de sticlă,corp de turbă, cât de ascuțitminți, smarald la fel de greaca teren de golf, rubin la fel de întunecatca după naștere,diamant la fel de … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Adâncă Privire

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,Cu tine veşnic m-aş împovăra,Când, noapte-zi, pereţii mă apasăEu, sub sprâncene, port privirea ta.Absenţa ta, ca ştreangul sub bărbieMă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,Iar mâna stângă parcă-mi e pustieTrăgându-mi inima către zăpezi.O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,Încuviinţează umbrei care suntSă nu se teamă când cu tine umblăOriunde pui … Citește mai mult

Aurel Rau – Căluți De Mare

Unul vrea să mă tragă în adâncAltul sparge cabrat lumina.(Cum șuierau zvăpăiatele lor coame în nopți cu vântul..).Unul vrea să mă scape din valuriAltul știe-un mormânt prin alge.Căluți de mare. Mișcându-se-așa în joacă.Greșind ades și mușcându-mă.Ducându-și lung printre stele ființa verde și vânătă până-i pierzi.