Flou Rege – Din Adânc

Flori..
Păsări colindă..
Munți în depărtare..
Susurul apei..
Verdele marii păduri.
Dacă mi-ai da încă o șansă,
De-aș mai avea încă o viață
M-aș dedica încă o dată,
Rândurile din adânc din nou la suprafață.
Dacă mi-ai da un răspuns,
Măcar să văd un motiv în plus,
Pot să trec rapid de orice neajuns
Când dau răsărit de soare după fiecare apus.
Dacă mi-ai da încă o clipă,
N-am nevoie de mult să trec peste frică,
Glasuri în trecut mă strigă, gata să mă prindă,
Da’ cum eu nu mă ascund le țin o lume în oglindă.
Dacă mi-ai da măcar jumate din adânc
Nu vezi cât mă frământ, măcar jumate din avânt.
Să fiu real pe orice rând, să vadă cine sunt
Le scriu în complexitate, da-ncep cu ceva mărunt.
Dacă mi-ai lua răsuflarea,
De mi-ai învinge răbdarea,
Tot nu mi-ai stinge chemarea-s
Ca o torță aprinsă-n întuneric să-ți arate calea.
De n-aș avea regrete c-a trecut atâta timp,
Mă inundă cum le simt, pe zi ce trece ruginind.
E liniște profundă dacă mă găsești gândind,
La probleme complicate pe care le trec zâmbind.
Le simt în sistem,
Ascendent în etern,
Dacă mi-ai da încă un semn,
Până acuma sunt demn, de blestem nu mă tem!
Dacă mi-ai da încă un vis,
N-o să dorm deloc până nu-l ating,
Când mă pun la scris, luminile se sting
Și-mi deschide ochiul minții când cobor de pe Olimp.
Dacă mi-ai da o nouă șansă,
O iau de la început, voi desena o nouă planșă.
Și tot nu m-aș schimba cu ea-ș păstra aceeași bază,
Să țin partea nevăzută a firii umane-n transă.
Și tot mă apasă, de-aș avea o ultimă dorință,
Aș sculpta un Venus, aș picta o Mona Lisă,
Aș cânta Sonata la Lumina Lunii-aprinsă,
Pân’ o să-ți aduc în artă toată muzica promisă.