actorul – Versuri.pro

Mircea Dinescu - Actorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine,
arta-i mașinăria de curățat cartofi,
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine,
actor retras ca melcul în pantofi.
Iată cum din teroare pianul spală rufe
și sar din pieptul nostru cameleoni de preț,
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere și dispreț.
Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă,
cum calcă pacea beată pe morții din tranșee,
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă,
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.
Tu, care-ți pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjește hazardul roz și chel,
tu, care mori de noapte și mori de fiecare,
porți viermele în palmă ca pe un scump inel.
Septembrie îți sare ca o pisică-n față
și înfloresc în tine vise de șoarece mic,
nimic nu-ți mai ajunge și totul te răsfață,
proprietar pe vorbe și rege pe nimic.
Smulge-ți tu singur limba, scrie pe ea Adio,
îneacă-te-n saliva celor ce te-au râvnit,
ascultă trenul toamnei cum se răstoarnă-n ziuă
cu tâmpla mea de aur într-un vagon rănit.

Daniel Vişan-Dimitriu - Actorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Actorul.
Îmi place să simt cum simţeam mai demult,
Emoţii, fiori şi-al iubirii tumult,
E simplu, şi-o fac: închid ochii şi tac,
Sunt eu, sunt la fel, nu pot să mă prefac!.
Eu spun ce gândesc, ce visez, ce doresc,
E greu să m-abţin să nu-ţi spun „Te iubesc!”
Am ochii închişi, dar nu sunt într-un vis,
Tu poţi să m-auzi, sunt real şi deschis,.
Îţi scriu ce-am simţit, unde-am fost, mai apoi,
Mă zbat să scurtez depărtări dintre noi,
Îţi caut surâsul şi-un zâmbet, dar.. of!
Tu te-ai îmbătat c-un poet filozof,.
Începi cu reproşuri, mă cerţi, apoi fugi
Te chinui c-un verb: „a pleca”, să-l conjugi,
Te chem înapoi, în al nostru decor,
Dar tu, furioasă, îmi spui: „Eşti actor!”

Petru Marinescu - Actorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bolnav de măiestria, ce-mpreună
Focul dintâi cu dorurile ninse,
Cu torţele făpturii lui nestinse
În grabă risipeşte ce adună.

În gest şi în rostire-i sunt cuprinse
Şi plâns, şi bucurie; el le sună
Precum avarul perlele-n cunună
Şi-i tânăr cât luminile-s aprinse.

Doar pentru Thalia sau Melpomene,
Coboară toate lumile pe scena
Pe care cu ardoare o slujeşte.

Şi pentru toate-acestea îi ajunge
Doar floarea care i se dăruieşte
În ropot de aplauze prelunge.

Ștefan Hrușcă - Actorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Actorul a ieșit în stradă
Să-și cumpere ceva salam
Era în haine de paradă
Ca voievod peste un neam
Printre mașini, printre tramvaie
Actorul se grăbea firesc,
Era să vină-un nor de ploaie
Pleurile se dezlipesc!
O, biet actor, o, biet artist
Rolurile mor, viața-i un teatru trist!
Republicani, mă rog, cu toții
Descoperiseră alt mod
De-a da cuvânt la noi emoții
De-a se-nchina la voievod,
Dar ploaia a venit îndată
Și ei, văzând cu ochii lor
Întreaga-i față demachiată
I-au aruncat un fel de plată..
„Lasă-ți-l dracului, e-un biet actor!”

Vasile Șeicaru - Actorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Actorul [Vasile Seicaru].
Actorul a ieșit în stradă
Să-și cumpere ceva salam
Era în haine de paradă
Ca voievod peste un neam.
Printre mașini, printre tramvaie
Actorul se grăbea, firesc
Urma să vină-un nor e ploaie
Perucile se dezlipesc.

Refren:
O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viața e un teatru trist.

Și când s-a așezat la coadă
Cu paloș, mantie și scut
Deodată oamenii din stradă
Ca voievod l-au cunoscut.
S-au dat deoparte cu sfială
Mulțimea toată murmura
Văzându-i hainele de gală
„Să ne trăiești, Maria Ta!”.
Republicani, mă rog, cu toții
Descoperiseră alt mod
De-a da cuvânt la noi emoții
Și se-nchinau la voievod.
Dar ploaia a venit deodată
Și ei văzând cu ochii lor
Întreaga-i față demachiată
I-au aruncat un fel de plată
„Lăsați-l dracu’, e-un actor!”.

Adrian Păunescu - Actorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O, biet actor,
O, biet artist,
Rolurile mor
Viața e un teatru trist.
Actorul a ieșit în stradă
Să-și cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă,
Ca Voievod peste un neam.
Printre mașini, printre tramvaie
Actorul se grăbea firesc,
Urma să vină-un nor de ploaie,
Perucile se dezlipesc.
Și când s-a așezat la coadă
Cu paloș, mantie și scut,
Deodată, oamenii din stradă
Ca Voievod l-au cunoscut.
S-au dat deoparte cu sfială,
Mulțimea toată murmura
Văzându-i hainele de gală,
Să ne trăiești, Măria-Ta!.
Republicani, mă rog, cu toții
Descoperiseră alt mod
De-a da cuvânt la noi emoții
și se-nchinau la Voievod.
Dar ploaia a venit deodată
Și ei văzând cu ochii lor
Întreaga-i față demachiată
I-au aruncat un fel de plată:
Lăsați-l dracu’, e-un actor.
O, biet actor,
O, biet artist,
Rolurile mor,
Viața e un teatru trist.