Actorul a ieșit în stradă
Să-și cumpere ceva salam
Era în haine de paradă
Ca voievod peste un neam
Printre mașini, printre tramvaie
Actorul se grăbea firesc,
Era să vină-un nor de ploaie
Pleurile se dezlipesc!
O, biet actor, o, biet artist
Rolurile mor, viața-i un teatru trist!
Republicani, mă rog, cu toții
Descoperiseră alt mod
De-a da cuvânt la noi emoții
De-a se-nchina la voievod,
Dar ploaia a venit îndată
Și ei, văzând cu ochii lor
Întreaga-i față demachiată
I-au aruncat un fel de plată..
„Lasă-ți-l dracului, e-un biet actor!”
Sensul versurilor
Piesa descrie un actor care, în ciuda aparențelor sale grandioase, este doar un om obișnuit, vulnerabil și supus judecății publice. Versurile explorează tema efemerității rolurilor și a deziluziei din spatele fațadei artistice.