O, biet actor,
O, biet artist,
Rolurile mor
Viața e un teatru trist.
Actorul a ieșit în stradă
Să-și cumpere ceva salam,
Era în haine de paradă,
Ca Voievod peste un neam.
Printre mașini, printre tramvaie
Actorul se grăbea firesc,
Urma să vină-un nor de ploaie,
Perucile se dezlipesc.
Și când s-a așezat la coadă
Cu paloș, mantie și scut,
Deodată, oamenii din stradă
Ca Voievod l-au cunoscut.
S-au dat deoparte cu sfială,
Mulțimea toată murmura
Văzându-i hainele de gală,
Să ne trăiești, Măria-Ta!.
Republicani, mă rog, cu toții
Descoperiseră alt mod
De-a da cuvânt la noi emoții
și se-nchinau la Voievod.
Dar ploaia a venit deodată
Și ei văzând cu ochii lor
Întreaga-i față demachiată
I-au aruncat un fel de plată:
Lăsați-l dracu’, e-un actor.
O, biet actor,
O, biet artist,
Rolurile mor,
Viața e un teatru trist.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui actor care, deși se bucură de un moment de recunoaștere iluzorie datorită costumelor sale, este rapid readus la realitate și la statutul său umil. Versurile explorează teme legate de identitate, iluzie și dezamăgire în lumea teatrului și în viață.