Actorul [Vasile Seicaru].
Actorul a ieșit în stradă
Să-și cumpere ceva salam
Era în haine de paradă
Ca voievod peste un neam.
Printre mașini, printre tramvaie
Actorul se grăbea, firesc
Urma să vină-un nor e ploaie
Perucile se dezlipesc.
Refren:
O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viața e un teatru trist.
Și când s-a așezat la coadă
Cu paloș, mantie și scut
Deodată oamenii din stradă
Ca voievod l-au cunoscut.
S-au dat deoparte cu sfială
Mulțimea toată murmura
Văzându-i hainele de gală
„Să ne trăiești, Maria Ta!”.
Republicani, mă rog, cu toții
Descoperiseră alt mod
De-a da cuvânt la noi emoții
Și se-nchinau la voievod.
Dar ploaia a venit deodată
Și ei văzând cu ochii lor
Întreaga-i față demachiată
I-au aruncat un fel de plată
„Lăsați-l dracu’, e-un actor!”.
Sensul versurilor
Piesa descrie un actor care, în costum de scenă, este inițial venerat de mulțime, dar este ulterior demascat și disprețuit când ploaia îi dezvăluie adevărata identitate. Evidențiază ipocrizia și superficialitatea societății, unde aparențele contează mai mult decât esența.