Actorul.
Îmi place să simt cum simţeam mai demult,
Emoţii, fiori şi-al iubirii tumult,
E simplu, şi-o fac: închid ochii şi tac,
Sunt eu, sunt la fel, nu pot să mă prefac!.
Eu spun ce gândesc, ce visez, ce doresc,
E greu să m-abţin să nu-ţi spun „Te iubesc!”
Am ochii închişi, dar nu sunt într-un vis,
Tu poţi să m-auzi, sunt real şi deschis,.
Îţi scriu ce-am simţit, unde-am fost, mai apoi,
Mă zbat să scurtez depărtări dintre noi,
Îţi caut surâsul şi-un zâmbet, dar.. of!
Tu te-ai îmbătat c-un poet filozof,.
Începi cu reproşuri, mă cerţi, apoi fugi
Te chinui c-un verb: „a pleca”, să-l conjugi,
Te chem înapoi, în al nostru decor,
Dar tu, furioasă, îmi spui: „Eşti actor!”
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unui bărbat respins de persoana iubită, care îl acuză că joacă un rol. El își exprimă dorința de a retrăi emoțiile trecutului și suferința provocată de respingere.