Țin scrisoarea
În mâna mea rece
Ultima propoziție a fost lungă
În timp ce arde
Mă uit la ea
Cu fiecare rând
Un sentiment moare
Ce-a rămas în întuneric
Un fior de la tine
Nu mă mai ajută
Asta mă ucide.
Ne-am iubit până la moarte
Asta mă ucide
Pentru că visele noastre au căzut în bucăți
Lumea ar trebui să fie tăcută
Și singură pe totdeauna
Suntem pierduți
Chiar dacă puterile
Se unesc.
Vulturii se învârt
Peste cartierul nostru
Ce luăm cu noi
Nu mai valorează nimic
Când ne pierdem
Ei ne prind
Sunt în spatele nostru
Ne vor pe mine și pe tine
Dă-mi drumul acum
Nu mai pot merge în continuare
Asta mă ucide.
Ne-am iubit până la moarte
Asta mă ucide
Pentru că visele noastre au căzut în bucăți
Lumea ar trebui să fie tăcută
Și singură pe totdeauna
Vulturii se învârt
Peste cartierul nostru
Ucigașii ce-a rămas din tine
Și ce-a rămas din mine
Asta mă ucide
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea profundă resimțită în urma unei despărțiri, comparând-o cu moartea. Sentimentul de pierdere este accentuat de metafora vulturilor care se învârt în jurul cartierului, simbolizând forțe distructive care macină ce a mai rămas din relație.