Sunt un dezastru.
Nu știu cine sunt.
Măcar sunt uman?
În fiecare noapte îmi vând sufletul.
Ți-am uitat ziua de naștere
Și sunt îmbrăcat în zdrențe.
Nu trebuia să beau, voi pierde controlul
Și știu..
Sunt un dezastru,
Dar cel puțin știu cum
Să te fac să râzi precum nimeni altcineva.
Un astfel de dezastru,
Dar cel puțin am fost întotdeauna eu,
Fără vrăji magice.
Oh, nu.
Nimeni nu îmi cunoaște secretul,
Nimeni nu îmi cunoaște inima,
Pentru că este mereu pe fugă.
Nu știu ce fac,
Nu știu unde mă duc
Și nici măcar nu știu de unde vin.
Recunosc..
Spune că vei sta,
Pentru că este mai mult decât o zi obșnuită.
Înainte să pleci,
Există ceva ce trebuie să mă lași să știu.
Înainte să pleci,
Oricât de crud ar fi răspunsul tău,
Fii sinceră, te rog,
Aștept în genunchi.
Vei sta cu mine în cele din urmă,
În ziua când vom îmbătrâni?
Vei adormi lângă mine
Când mâinile mele sunt reci?
Sunt un dezastru,
Dar cel puțin știu cum
Să te fac să râzi precum nimeni altcineva.
Un astfel de dezastru,
Dar cel puțin am fost întotdeauna eu,
Fără vrăji magice.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane care se simte pierdută și imperfectă, dar care, în ciuda defectelor sale, caută acceptare și iubire. Vorbitorul recunoaște propriile greșeli și nesiguranțe, dar speră ca cineva să rămână alături de el, oferindu-i sprijin și afecțiune.