Apa voia să trăiască
S-a dus la soare dar s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la arbori, arborii au ars, s-a întors plângând
Au putrezit, s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la flori, florile s-au veştejit, s-a întors plângând
Voia să trăiască
S-a dus în pântec, a întâlnit sânge
S-a întors plângând
S-a dus în pântec, a întâlnit vârf de cuţit
S-a întors plângând
S-a dus în pântec, a întâlnit viermi şi putregai
S-a întors plângând şi voia să moară.
S-a dus la timp intrând prin uşa de piatră
S-a întors plângând
S-a dus să scotocească întregul spaţiu căutând nimicul
S-a întors plângând şi voia să moară.
Până când nu i-a mai rămas plâns
S-a aşezat apoi la temelia tuturor lucrurilor
Cu desăvârşire istovită, limpede cu desăvârşire.
Sensul versurilor
Piesa descrie căutarea disperată a apei pentru a trăi, confruntându-se cu moartea și degradarea în diverse forme. În cele din urmă, apa ajunge la epuizare totală, găsind o formă de claritate în această stare.
