Și dac-am fost, și dacă suntem,
Și dacă nu ne-am întâmplat,
În ochii mei rămâi icoană,
În ochii tăi rămân regat.
Troienele urcă în sarea din sânge,
O frunză din mine stă-n lună și plânge.
În ochii tăi coboară Luna,
În ochii mei se face frig,
Frunzare ning și crește noaptea
În numele pe care-l strig.
Unde-ai să-ngropi iubirea mea?
Unde-ai să duci aceste ploi?
Sub ce prăpăstii va muri
Poemul trist cu umeri goi?.
Se face liniște
În noi,
Din ochii sălciilor cad brume,
Ne dezlegăm în asfințit
Și vine noaptea fără nume
Sensul versurilor
The song expresses the pain and despair of lost love. It uses vivid imagery of nature to depict the emotional turmoil and the feeling of emptiness after a relationship ends.