poem trist

Petre Stoica – Poem de Iarnă și În Același Timp de Dragoste

de

Cuvântul meu nu ajunge niciodată la tinePlicul meu plin de culorile măriiPicură negura pe toate indicatoarele drumurilorFurtuna îmi răstoarnă potecileȘi urmele se pierd spre limba lupului neagrăPlicul meu este numai o scrisoare cu litere albePlutește pe câmpul îmbibat de sare și somnÎntunericul îmi stinge fluturii ultimiiIar mâna ridicată rămâne un semn rătăcit prin tăcerile iernii

Tatiana Stepa – Poem cu Umeri Goi

de

Și dac-am fost, și dacă suntem,Și dacă nu ne-am întâmplat,În ochii mei rămâi icoană,În ochii tăi rămân regat.Troienele urcă în sarea din sânge,O frunză din mine stă-n lună și plânge.În ochii tăi coboară Luna,În ochii mei se face frig,Frunzare ning și crește noapteaÎn numele pe care-l strig.Unde-ai să-ngropi iubirea mea?Unde-ai să duci aceste ploi?Sub ce … Citește mai mult

Aurel Dumitrașcu – Poem Trist Pe Fond Roșu

de

Florile roșii mor încet în ferestretu să nu spui acum că e searăîngrozitor de puțin trăiesc oameniidulcea pribegie a cărnii prin aerși atâtea propuneri pline de grațiepână și zidul rămâne cu capul întorsrujul reginei pe glezna bufonului – iatăaceste ținuturi, marasmul, lagunăconvorbimîmperecherea broaștelor nu-i o problemăde logică în orice poveste cineva vinde măștimari bucăți de … Citește mai mult