Și lumea să creadă
Și ochii să vadă
A noastră paradă
Desculți prin zăpadă.
Deasupra e steaua,
Pe umeri e neaua
Și trupul grămadă
Desculți prin zăpadă.
Nefire în fire, doi oameni, subțire,
Desculți prin iubire.
Zăpada e albă
Și frige la talpă
Și țipete urcă
Pe-a pieptului furcă.
Mai este, mai este
Destulă poveste,
Povestea albastră
Din inima noastră.
Nefire în fire, doi oameni, subțire,
Desculți prin iubire.
Și fug după tine
Prin albe ruine,
Cuvânt și tăgadă,
Desculți prin zăpadă.
Și gerul ne taie,
Și hai în odaie,
Din recile omături
Să mergem sub pături.
Nefire în fire, doi oameni, subțire,
Desculți prin iubire.
Afara mai ninge,
Lumina se stinge
Și noaptea se lasă
Pe străinii acasă.
În care se frânge
Un cuplu de sânge
Și nemărginire
Încep să respire.
Nefire în fire, doi oameni, subțire,
Desculți prin iubire.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire intensă și paradoxală, trăită în mijlocul frigului și al greutăților. Cuplul se confruntă cu provocări, dar găsește refugiu și nemărginire unul în celălalt.