Refren:
Ia-ți buzunarele lungi
căci vine toamna
cu ploi de frunze
și-ai să vrei să aduni
castane, amintiri și umbre
x2.
Pune-ți ochii cei mari
să-ncapă în ei mai multă culoare
și apoi am să te rog să dispari
ca sângele serii spre soare
Ia-ți mâinile tale cele mai vii
să mângâi copacii și iarba
și apoi cu ce-ai strâns să mă-nvii
când peste mine coboară iarna.
Refren x2.
Lasă-ți chipul tău alb
asemeni unui nor să plutească
peste câmpul verde și calm
ce-a obosit să mai rodească
și lasă-ți părul negru în vânt
ca un vultur să zboare
peste trupul meu fremătând
și-nchis cu inima în soare.
Refren x2.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare melancolică specifică toamnei, invitând la contemplare și adunare de amintiri. Vorbește despre acceptarea trecerii timpului și pregătirea pentru iarnă, atât la nivel fizic, cât și emoțional.