Dragostea te-a-nceput, ca ora în ceasul de aur.
Moașa ți-a dat cu palma peste tălpi și țipătul tău
a răsunat peste stihii.
Ne-am bucurat de tine cu toții în cor. O nouă sculptură.
În muzeul plin de curente goliciunea ta a umbrit
trăinicia noastră de piatră. Stăm în jurul tău ziduri clădite.
Îți sunt mamă la fel
Ca norul, urmele căruia
Se pierd în oglindă, oglindindu-te-anume pe tine.
A ta suflare de fluture
Licărește în noapte printre-aprinși trandafiri.
M-am trezit. Îmi sună-n urechi marea departe.
Țipătul mă scoală din somn, alunec din pat ca o vacă
Tărcată, într-o cămașă de noapte, largă ca timpul.
Ca de pisică gura ta deschisă. Pătratul.
Ferestrei, luminându-se, înfulecă stele.
Câte-un sunet mai proaspăt pui în căușul cu sunete,
În dansul senin vocale senine, ușoare ca balonul în aer.
Sensul versurilor
Piesa descrie nașterea unui copil, folosind imagini puternice legate de natură și artă. Exprimă bucuria și uimirea față de noua viață, precum și legătura profundă dintre mamă și copil.