Era în toi sângeriul vuiet al războiului.
Pământul se făcu negru şi pustiu.
Femeile boceau,
Copiii se-mprăştiau speriaţi.
Şi-atunci venise unul care pricepea-n atare lucruri.
Şi întrebă: „De ce se-ntâmplă asta?”.
După care milioane de oameni se-nghesuiau să-i răspundă.
Şi se ridică o nemaipomenită hărmălaie în atâtea limbi.
Dar răspunsul clar nu a fost găsit.
Sensul versurilor
Piesa descrie haosul și suferința provocate de război, evidențiind pierderea, disperarea și căutarea zadarnică a unui sens în mijlocul conflictului. Reflecția centrală este lipsa unui răspuns clar la întrebarea fundamentală a cauzei acestei tragedii.