La izvoare sub colnic
Mă așteaptă un voinic
Să-i dau apă din ulcior
Să-i mai răcoresc din dor,
Coborâi din deal în jos
Și-l găsii pe Făt-Frumos,
I-am dat apă din ulcior
Și ne-am sărutat cu dor:
– Fetișoară bălăioară,
Ești o zi din primăvară
Ai obrajii ca bujori
Când îi văd mă iau fiorii,
Ai obrajii ca bujorii
Și te-ndrăgesc toți feciorii.
Sensul versurilor
O fată merge la izvor unde se întâlnește cu un tânăr. Își oferă ajutorul și se îndrăgostesc, comparând-o cu frumusețea primăverii și a bujorilor.