A revenit albastrul mai!
Flori în grădină, flori pe plai
Și flori la pălărie!
Stau ca pe spini, stau ca pe foc!
E timpul numai bun de joc
Și bun de ștrengărie..
Grivei, tovarășul meu drag,
Nerăbdător așteaptă-n prag
S-azvârl în colț ghiozdanul..
Îi e dor ca s-o pornim hai-hui:
Mă dau mai bine-n partea lui,
Că nu e mai tot anul!
O șterg de-acasă frumușel:
Grivei cu mine, eu cu el,
Și satul în colb se-neacă..
Intrăm în codru, și Grivei
A-nnebunit de vesel ce-i:
Mă mușcă, sare, joacă..
Da spaima-n vrăbii, latră-n vânt,
Își face mendrele; eu cânt,
Și codrul lin răsună..
Pe sus trec leneși nouri grei
Noi nici nu ne gândim la ei,
Și doar aduc furtuna!
Abia o creangă s-a mișcat,
Și-n freamăt lung, neașteptat,
Lumina-n zări se stinge..
Un roi de frunze joacă-n drum
Tot codrul e-un vârtej acum,
Și eu pornesc a plânge..
Alerg în jos, alerg în sus:
Am rătăcit, și urme nu-s
Oriîncotro m-aș duce!
Un fulger! repede mă-nchin..
Ah, mii de duhuri negre vin
Și vor ca să m-apuce..
Cad în genunchi, prins de fior..
Răzbubind din nor în nor,
Un trăsnet se descarcă!
Zic Tatăl nostru, și Grivei
Se uită țintă-n ochii mei:
Și el se roagă parcă..
Dar iată! cât ne-am închinat,
Un colț de cer s-a luminat,
Și codru-i plin de soare..
Ieșim voioși la câmp deschis
Și-mi pare că a fost un vis
Furtuna trecătoare!.
Sensul versurilor
Un copil se bucură de natură alături de câinele său, dar o furtună îl sperie. Prin credință și prietenie, depășește frica și regăsește bucuria.